Ce părere aveţi despre plata taxelor şi impozitelor? Statul ne ia atât de mulţi bani; este corect să plătim cât cere statul?
Întrebarea aceasta a fost pusă şi Domnulu Hristos în urmă cu aproximativ 2000 de ani. Iată contextul biblic:
Matei 22:15-22 Atunci Fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vorba. Au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu Irodianii, care I-au zis: „Învăţătorule, ştim că eşti adevărat, şi că înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, pentru că nu cauţi la faţa oamenilor.
Spune-ne, deci, ce crezi? Se cade să plătim bir Cezarului sau nu?”
Isus, care le cunoştea vicleşugul, a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiţi, făţarnicilor? Arătaţi-Mi banul birului.” Şi ei I-au adus un ban (Greceşte: dinar.). El i-a întrebat: „Chipul acesta şi slovele scrise pe el, ale cui sunt?”
„Ale Cezarului” I-au răspuns ei. Atunci El le-a zis: „Daţi, deci, Cezarului ce este al Cezarului, şi lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!” Miraţi de cuvintele acestea, ei L-au lăsat, şi au plecat.”
Corectitudinea financiară cuprinde două aspecte: o atitudine corectă faţă de banii datoraţi lui Dumnezeu şi cinstea în ceea ce datorăm oamenilor (fie că este vorba de cetăţeni sau de autorităţi).
Biblia are mai multe versete care reglementează datoriile financiare ale creştinului către stat:
Romani 13:3-7 Dregătorii nu sunt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire? Fă binele, şi vei avea laudă de la ea. El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să-L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău. De aceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului. Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sunt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcând necurmat tocmai slujba aceasta.Daţi tuturor ce sunteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi-i birul; cui datoraţi vama, daţi-i vama; cui datoraţi frica, daţi-i frica; cui datoraţi cinstea, daţi-i cinstea.
Tit 3:1-2 Adu-le aminte să fie supuşi stăpânirilor şi dregătorilor, să-i asculte, să fie gata să facă orice lucru bun, să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie gata de ceartă, ci cumpătaţi, plini de blândeţă faţă de toţi oamenii.
1 Petru 2:18 Slugilor, fiţi supuse stăpânilor voştri cu toată frica, nu numai celor ce Sunt buni şi blînzi, ci şi celor greu de mulţumit.
Însuşi Domnul Hristos a plătit darea către autorităţile iudaice (deşi el nu ar fi trebuit să o plătească fiind Mai Marele Templului şi Fiul lui Dumnezeu:
Matei 17:24-27 Când au ajuns în Capernaum, cei ce strângeau darea pentru Templu (Greceşte: Cele două drahme.) au venit la Petru, şi i-au zis: „Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?”
„Ba da” a zis Petru. Şi când a intrat în casă, Isus i-a luat înainte, şi i-a zis: „Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri? de la fiii lor sau de la străini?”
Petru I-a răspuns: „De la străini.” Şi Isus i-a zis: „Aşadar fiii sunt scutiţi. Dar, ca să nu-i facem să păcătuiască, du-te la mare, aruncă undiţa, şi trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura, şi vei găsi în ea o rublă (Greceşte: Un statir.) pe care ia-o şi dă-le-o lor, pentru Mine şi pentru tine.”
Daniel a fost un om extrem de corect în ceea ce priveşte administrarea:
Daniel 6:4 Atunci căpeteniile şi dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăţiei. Dar n-au putut să găsească nimic, nici un lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios, şi nu se găsea nici o greșeală la el şi nici un lucru rău.
Apostolul Pavel scrie despre corectitudinea sa în toate aspectele:
Faptele Apostolilor 25:8 Pavel a început să se apere şi a zis: „N-am păcătuit cu nimic, nici împotriva Legii Iudeilor, nici împotriva Templului, nici împotriva Cezarului.”
Chiar dacă uneori credem că dăm prea mult, Dumnezeu ne cere corectitudine în datoriile noastre financiare către autorităţi. Cinstea în această privinţă este pusă alături de cinstea faţă de datoriile financiare către Dumnezeu.