Care este originea Sfintelor Scripturi? Cine a scris Biblia? Cum a fost dobândit mesajul Scripturii de către cei care au scris-o? Este Sfânta Carte cu adevărat o autoritate în ceea ce priveşte viaţa morală?
Iată câteva întrebări importante cu privire la Cartea Cărţilor.
Autoritatea Bibliei în materie de credinţă şi conduită izvorăşte din originea ei. Scriitorii ei au considerat Biblia ca fiind deosebită de orice altă scriere. Ei au numit-o Sfintele Scripturi (Rom. 1, 2), „Cuvântul adevărului” (2 Tim. 3, 15) şi „cuvintele lui Dumnezeu” (Rom. 3, 2; Evr. 5, 12).
Unicitatea Scripturilor constă în originea lor. Scriitorii Bibliei au declarat că nu ei sunt autorii mesajelor lor, ci ei le-au primit din izvoare divine. Prin revelaţia divină, ei au fost în stare să „vadă” adevărurile pe care le-au transmis (vezi Is. 1,1; Amos 1, 1; Mica 1, 1; Hab. 1, 1; Ier. 38, 21).
Aceşti scriitori au arătat spre Duhul Sfânt, ca fiind Acela care a comunicat cu oamenii prin profeţi (Neemia 9, 30; Zah. 7, 12). David spunea: „Duhul Domnului vorbeşte prin mine şi Cuvântul Lui este pe limba mea” (2 Sam 23, 2). Ezechiel scria: „A intrat Duhul în mine”, „Duhul Domnului a căzut peste mine”, „m-a răpit Duhul” (Ez. 2, 2; 11, 5. 24). Mica mărturisea: „Dar eu sunt plin de putere, plin de Duhul Domnului” (Mica 3, 8).
Noul Testament recunoaşte rolul Duhului Sfînt în elaborarea Vechiului Testament. Domnul Hristos a spus că David a fost inspirat de către Duhul Sfânt (Marcu 12, 36). Pavel credea că Duhul Sfânt a vorbit „prin Isaia” (Fapte 28, 25).
Petru a afirmat că Duhul Sfânt a călăuzit pe toţi profeţii, nu numai pe cîţiva dintre ei (1 Petru 1, 10-11; 2 Petru 1, 21). Uneori, scriitorul rămînea complet necunoscut şi numai autorul real – Duhul Sfânt – era recunoscut: „Cum zice Duhul Sfânt”, „Prin aceasta Duhul Sfânt arată” (Evr. 3, 7; 9, 8).
Scriitorii Noului Testament au recunoscut, de asemenea, pe Duhul Sfânt, ca fiind izvorul propriilor lor mesaje.
Pavel explica: „Dar Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă, unii se vor lepăda de credinţă” (1 Tim. 4, 1).
Ioan spunea: „În ziua Domnului eram în Duhul” (Apoc. 1, 10). Şi Domnul Isus Hristos a trimis în lucrare pe apostolii Săi, prin mijlocirea Duhului Sfânt (Fapte 1, 2; Ef. 3, 3-5).
Astfel că Dumnezeu, în persoana Duhului Sfânt, S-a descoperit pe Sine prin Sfânta Scriptură; El a scris-o nu cu propriile Sale mâini, ci folosindu-Se de alte mâini, vreo 40 de mîini, pe parcursul unei perioade de mai bine de 1500 de ani. Şi, deoarece Dumnezeu – Duhul Sfânt i-a inspirat pe toţi scriitorii, Dumnezeu este, de fapt, Autorul ei.