Ce datorii avem pentru a susţine biserica? Trebuie să dăm ceva… sau nu? Ce ne învaţă Biblia despre nevoile financiare ale bisericii pe care o frecventăm?
Creştinii recunoscători nu pot limita contribuţia lor faţă de biserică la zecime.
În Israel, sanctuarul şi mai târziu templul au fost construite prin „daruri de bunăvoie” – daruri aduse din inimi binevoitoare (Ex. 36, 2-7; 1 Cron. 29, 14). Cheltuielile pentru întreţinerea acestor locuri de închinare erau acoperite prin daruri speciale (Ex. 30, 12-16: 2 Regi 12, 4, 5; 2 Cron. 24, 4-13; Neem. 10, 32-33).
Israeliţii probabil că au dat între o pătrime şi o treime din venitul lor pentru scopuri religioase şi caritabile. A dus oare o aşa de mare contribuţie la sărăcie?
Din contră, Dumnezeu a făgăduit să-i binecuvânteze în credincioşia lor (Maleahi 3, 10-12).
Astăzi, din nou, Domnul cheamă la o dăruire generoasă, având în vedere faptul că El a făcut ca noi să prosperăm. Sînt necesare daruri pentru a construi, a întreţine şi a folosi case de rugăciune, pentru a organiza lucrarea misionară medicală, demonstrând în mod practic înţelesul Evangheliei.
Trebuie să dăm tot atât de mult cât au dat israeliţii sau exemplul lor de dăruire nu mai este deloc aplicabil?
În Noul Testament, Domnul Hristos a stabilit principiul adevăratei administrări, şi anume că darurile oferite lui Dumnezeu trebuie să fie în proporţie cu lumina şi privilegiile de care ne bucurăm. El a spus : „Cui i s-a dat mult i se va cere mult; şi cui i s-a încredinţat mult, i se va cere mai mult” (Luca 12, 48).
Când Domnul Hristos a trimis pe urmaşii Săi în misiune, El le-a zis: „Fără plată aţi primit, fără plată să daţi” (Mat. 10, 8). Acest principiu se aplică şi modul în care facem altora parte de binecuvântările noastre financiare.
Nicăieri Noul Testament nu anulează sau ştirbeşte acest sistem. Când comparăm privilegiile şi binecuvântările noastre cu cele ale israeliţilor, vedem că, în Isus, partea noastră a fost vădit mai mare. Recunoştinţa noastră va găsi o expresie corespunzătoare printr-o mai mare dărnicie, astfel încât Evanghelia mântuirii să fie dusă şi altora. Cu cât Evanghelia este propovăduită pe scară mai întinsă, cu atât are nevoie de un sprijin mai mare.