Am un prieten care doreşte să se căsătorească cu mine, dar nu este creştin (mai bine zis este ateu – nu crede în Dumnezeu). Eu cred că există Dumnezeu şi sunt creştină… . Ce sfat puteţi să-mi daţi?
Căsătoria este un act solemn ce are în vedere unirea prin legământ a două persoane. Acest legământ ar trebui să fie „proiectat” ca să dureze veşnic. De aceea cred că întrebarea ta este extrem de importantă şi este justificată.
Religia şi alegerea viitorul partener sunt două chestiuni care ar trebui să fie coroborate. De ce? Există câteva motive pentru care o neconcordanţă la acest capitol poate duce la efecte nedorite, dezastruoase chiar.
Aceeaşi religie – factor de stabilitate:
- Concepţii similare despre Dumnezeu;
- Atitudine responsabilă faţă de viaţă (naştere, avort;
- Permisiunea frecventării serviciilor religioase de la biserică;
- Educaţie religioasă unică pentru copii;
- Copiii nu vor fi afectaţi de divergenţele dintre credinţa părinţilor;
- Cerc curat de prieteni, anturaj religios bun;
- Atitudine creştină faţă de bunuri (zecime şi daruri);
- Evitarea conflictului cu familia şi prietenii;
- Atitudine bună faţă de modul de distracţie;
- Rugăciunea în familie – o necesitate şi un ajutor.
ATENŢIE MARE! Biblia are răspuns la această întrebare. Iată care este puntul de vedere al lui Dumnezeu:
1 Corinteni 15:33 Nu vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune”.
2 Corinteni 6:14 “Nu vă înjugaţi la un jug nepotrivit cu necredincioşii”
Sper să luaţi o decizie bună şi să nu regretaţi după aceea.