Locuim de ceva vreme împreună, ne iubim, dar nu am dori să ne căsătorim… pentru că nu vrem să ajungem vreodată la divort.
Este păcat concubinajul? Ce spune Biblia cu privire la acest lucru?
La această întrebare Sfânta Scriptură are un răspuns foarte clar. Voi cita câteva versete cheie, le voi comenta pe scurt şi apoi concluziile vor veni de la sine.
Să începem cu începutul:
Geneza 2:23-24 Şi omul a zis: „Iată în sfârşit aceea care este os din oasele mele şi carne din carnea mea! Ea se va numi, femeie (ebr.: işa = femeie), pentru că a fost luată din om (ebr.: iş = bărbat).” De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa, şi se va lipi de nevasta sa şi se vor face un singur trup.
Aici, în descrierea primei căsătorii, apar elemente de „proprietate privată” foarte clare: oasele mele, carnea mea, un singur trup. De la momentul unirii intime dintre cei doi, ei nu mai sunt străini ci sunt UNA. Deci ruperea acestei unităţi (divorţul) este echivalentul spiritual al… sinuciderii.
Deuteronomul 22:28-29 Dacă un om întâlneşte o fată fecioară nelogodită, o apucă cu sila şi se culcă cu ea, şi se întâmplă să fie prinşi, omul care s-a culcat cu ea să dea tatălui fetei cincizeci de sicli din argint; şi, pentru că a necinstit-o, s-o ia de nevastă, şi nu va putea s-o gonească, toată viaţa lui.
Aici legea era foarte clară: ai avut relaţii intime cu o fecioară (femeie), să o ţii de nevastă toată viaţa. Este a ta.
În Noul Testament sunt câteva versete foarte clare cu privire la concubinaj, chiar dacă nu apare cuvântul explicit.
Matei 19:9 Eu însă vă spun că oricine îşi lasă nevasta, în afară de pricină de curvie, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbat, preacurveşte.”
Marcu 10:11-12 El le-a zis: „Oricine îşi lasă nevasta, şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte faţă de ea; şi dacă o nevastă îşi lasă bărbatul, şi ia pe altul de bărbat, preacurveşte.”
Luca 16:18 Oricine îşi lasă nevasta şi ia pe alta de nevastă, preacurveşte; şi cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei, preacurveşte.
Aceste versete sunt spuse de însuşi Domnul Isus. Cât de explicit este faptul că nu se poate considerea căsătoria şi despărţirea ca fiind ceva neimportant.
Ioan 4:16-18 „Du-te” i-a zis Isus „de cheamă pe bărbatul tău, şi vino aici”. Femeia I-a răspuns: „N-am bărbat.” Isus i-a zis: „Bine ai zis că n-ai bărbat. Pentru că cinci bărbaţi ai avut; şi acela, pe care-l ai acum, nu-ţi este bărbat. Aici ai spus adevărul.”
Samariteanca întâlnită de Isus trăia în concubinaj cu cel de al şaselea bărbat. Nu ni se clar, dar se subânţelege faptul că avusese cinci soţi. Isus i-a recunoscut ca fiind bărbaţii femeii samaritence. Dar pe acesta Isus nu-l socoteşte bărbatul ei. Aici e o problemă, nu-i aşa?
Apostolul Pavel este extrem de concret cu privire la acest subiect:
1 Corinteni 7:2 Totuş, din pricina curviei, fiecare bărbat să-şi aibă nevasta lui, şi fiecare femeie să-şi aibă bărbatul ei.
Cuvintele sunt fără pic de ambiguitate: nevasta LUI, bărbatul EI.
1 Corinteni 7:3-4 Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta.
Nu poţi fi stăpân pe ceva care nu-i al tău, nu ai acte. Exemplele pot fi extrem de multe şi variate (de la autoturism, casă, pământ, etc.)
1 Corinteni 7:27 Eşti legat de o nevastă? Nu căuta să fii dezlegat. Nu eşti legat de o nevastă? Nu căuta nevastă.
Dacă nu vrei să ai şi responsabilitatea unei relaţii cu o femeie, nu te „lega de o femeie. Dacă vrei totuşi să te bucuri de o femeie lângă tine, ai şi obligaţia de a o lua de nevastă. Drepturile vin la pachet cu obligaţiile.
Geneza 24:67 Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara; a luat pe Rebeca, ea a fost nevasta lui şi el a iubit-o. Astfel a fost mângîiat Isaac pentru pierderea mamei sale.
Când Isaac a dus pe Rebeca în cort, Biblia spune că întâi i-a fost nevastă şi apoi a iubit-o din toate punctele de vedere.
1 Tesaloniceni 4:3 Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră: să vă feriţi de curvie;
Cred că, doar din aceste exemple se poate trage o concluzie foarte clară. Concubinajul este contrar cu ceea ce îi place lui Dumnezeu.