Minciună „nevinovată”???

Există situaţii când se pare că nu se pot rezolva anumite probleme decât apelându-se la minciună. Este păcat să minţim chiar şi atunci când rezultă un mare bine (de exemplu salvăm viaţa cuiva – ca şi Rahav)?

Minciuna este păcat în orice context. Indiferent de rezultatele pe care le-ar aduce aceasta, a spune o minciună înseamnă a călca porunca a noua.

Dacă am merge pe raţionamentul unora, care afirmă că nu e păcat să minţi dacă salvezi viaţa cuiva, am ajunge foarte departe. Pentru ca să putem înţelege faptul că acest mod de a gândi este păcătos, vom încerca să luăm câteva exemple:

– Dacă nu şie, nu vede şi nu simte nimeni că eu am o poftă (deci o ţin doar pentru mine), ce mare păcat am făcut? Nu e grav, ba chiar că merge un amendament aici, la porunca a zecea. Ce ziceţi?

– Dacă nu mai ai ce mânca, chiar nimic, nu mai găseşti de lucru şi nu mai ai bani ca să te poţi hrăni, ar trebui să furi – doar ca să ai ce mânca. E mai grav să mori de foame decât să furi. Nu-i aşa? Porunca a opta are astfel un amendament.

– Dacă cineva ne spune că ne omoară dacă nu întreţinem relaţii sexuale cu el (ea), conform raţionamentului enunţat mai sus, ar trebui să o facem. E mai grav să mori decât să comiţi adulterul. În acest caz porunca a şaptea ar trebui să aibă un amendament. Oare aşa o fi?

– Dacă eşti în pericol să fii omorât, trebuie să te aperi. Şi cea mai bună soluţie este să omori chiar tu pe duşmanul cel rău. Astfel şi porunca a şasea ar trebui să suporte un amendament. E corect?

– Dacă părinţii tăi sunt foarte răi, au înnebunit, nu mai pot raţiona sau sunt bolnavi „ca o legumă” – nu mai poţi să-i îngrijeşti şi să-i cinsteşti. Nu ai pe cine propriuzis. Astfel porunca a cincea capătă şi ea un amendament. E bine zis?

– Dacă mă persecută cineva sau nu pot găsi serviciu ca să am Sabatul liber, atunci aş putea să calc Sabatul. E chestiune de viaţă şi de moarte. Se poate aduce astfel un amendament şi la porunca a doua. Am zis bine?

– Dacă Dumnezeu chiar te-a supărat şi a făcut altfel decât vrei tu, ar merita să-i zici ceva „de dulce”. Îl înjuri sau îl blestemi (cum zicea nevasta lui Iov). Am gasit astfel şi un amendament pentru porunca a treia. Oare e bine?

– Dacă iei bătaie sau chiar te omoară cineva ca să te închini la icoane şi la chipuri sau obiecte (care şi aşa nu valorează şi nu sunt nimic), ca să te salvezi, o faci. Doar o fac cei mai mulţi. Putem adăuga astfel un amendament şi la porunca a doua?

– Dacă găsesc un Dumnezeu mai „bun”, care chiar mă ajută: îmi dă bani, onoare, poziţie socială, autoritate, carieră, succes şi mult NOROC, de ce să nu mă dau după el? Nu spune chiar proverbul: „te faci prieten cu dracul până treci puntea”. Amendăm şi prima din cele zece porunci?

 

Dragul meu, nimic nu ar trebui să te facă să încerci să aduci amendamente la poruncile lui Dumnezeu. Dacă s-ar fi putut face aşa ceva, Isus nu ar mai fi venit să-şi dea viaţa pentru păcat.

 

Author: Viorel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.