Întrebări importante…

şi răspunsuri pe măsură

Rugăciunea privată

Cum să fie rugăciunea particulară, privată? Există vreo regulă cu privire la acest subiect?

Rugăciunea făcută în particular trebuie să fie partea cea mai substanţială a închinării vreunei persoane.

Matei 6:6 Ci tu, când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti.

Rugăciunea făcută în singurătate este cea mai eficientă. Ea ne oferă posibilitatea de a ne descărca sufletul înaintea Domnului. Departe de urechile curioase, feriţi de posibili răuvoitori, prin rugăciunea privată putem să mărturisim cele mai ascunse gânduri şi cele mai tainice păcate săvârşite sau doar intenţionate.

 

Voi posta câteva paragrafe excepţionale cu privire la rugăciunea personală:

„A trăi în acest fel după Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă să-I predăm Lui toată viaţa noastră. Vom simţi un continuu sentiment de nevoie şi dependenţă, o atracţie a inimii către Dumnezeu. Rugăciunea este o necesitate; căci ea este viaţa sufletului. Rugăciunea familială, rugăciunea publică, amândouă îşi au locul lor; însă comuniunea în taină cu Dumnezeu este cea care susţine viaţa sufletului.” (E.G.White – Educaţie – pag. 259)

„Este imposibil ca sufletul să prospere, în timp ce rugăciunea nu este exerciţiul special al minţii. Numai rugăciunea familială sau publică nu este suficientă. Rugăciunea în taină este foarte importantă; în singurătate, sufletul este dezvăluit pentru ochiul cercetător al lui Dumnezeu, şi fiecare motiv este cercetat îndeaproape. Rugăciune tainică! Ce preţioasă este! Sufletul, comunicând cu Dumnezeu! Rugăciunea în taină trebuie să fie auzită numai de Dumnezeu, Auzitorul de rugăciune. Nici o ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri. În rugăciunea în taină, sufletul este liber de influenţa din jur, liber de emoţie. Liniştită, dar fierbinte, ea se va înălţa tinzând după Dumnezeu.” (E.G.White – Mărturii vol. 2 – pag. 190)

„Rugăciunea nu este o ispăşire pentru păcat. Ea nu are nici o virtute, nici vreun merit în sine. Toate cuvintele înflorite, pe care le folosim, nu pot fi echivalente nici chiar cu o singură dorinţă sfântă. Rugăciunile cele mai elocvente nu sunt decât cuvinte fără rost, dacă nu exprimă adevăratele sentimente ale inimii. Numai rugăciunea care izvorăşte dintr-o inimă dornică, în care sunt exprimate nevoile simple ale sufletului, ca şi cum am cere o favoare unui prieten pământesc, aşteptând ca ea să fie împlinită, doar aceasta este rugăciunea credinţei. Dumnezeu nu doreşte complimentele noastre ceremoniale, dar strigătul negrăit al unei inimi zdrobite şi stăpânite de simţământul păcatului şi al completei slăbiciuni îşi găseşte drum la Tatăl oricărei îndurări.” (E.G. White – Cugetări de pe Muntele Fericirilor – pag. 87)

„Conducătorii comunităţilor din orice loc ar trebui să fie sinceri, plini de zel şi de interese neegoiste, bărbaţi ai lui Dumnezeu care pot să modeleze lucrarea cum se cuvine. Ei ar trebui să-şi înalţe cererile la Dumnezeu în credinţă. Ei îşi pot consacra tot timpul pe care-l doresc rugăciunii personale în cămăruţă, dar,în public, rugăciunile şi mărturia lor să fie scurte şi la subiect. Rugăciunile lungi, uscate, precum şi predicile lungi ar trebui să fie evitate. Dacă fraţii şi surorile vor avea de spus ceva care ar trezi şi ar întări pe alţii, lucrul acesta trebuie să fie mai întâi în inimile lor. Ei trebuie să fie zilnic legaţi de Dumnezeu, aprovizionându-se din depozitul Său inepuizabil, scoţând de acolo lucruri vechi şi noi. Dacă propriul lor suflet a fost reînsufleţit de Duhul lui Dumnezeu, ei vor bucura, întări şi încuraja pe
alţii. Dar dacă n-au băut ei înşişi din izvorul viu al mântuirii, nu vor şti cum să-i conducă pe alţii acolo.” (E.G.White – Mărturii vol. 5 – pag.619)

Nimic nu este mai de ajutor şi mai eficient din punct de vedere spiritual decât rugăciunea personală, intimă.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright © 2019 Întrebări importante...