Nu a spus Isus ” Nu ceea ce intră în om Il spurcă, ci ceea ce iese din el „? Conform acestei afirmaţii putem mânca absolut orice. Altfel spus, nimeni nu ar trebui să ne oprească de la a mânca orice. Alimentaţia este un capitol în care deciziile le luăm la nivel individual. Aşa este?
De ce să dăm o aşa de mare importanţă sănătăţii ? Contează atât de mult ?
Pasajul luat în discuţie se află în Marcu 7:18-20.
Ce aspecte sunt implicate aici ? Noul Testament declară categoric: ” Nu ştiţi că trupul vostru este Templu al Duhului Sfânt … Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul vostru ” (1 Cor. 6:19,20 ). „Dacă nimiceşte cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: şi aşa sunteţi voi” (1 Cor. 3:17). „Fie că mâncaţi, fie că beţi, faceţi totul spre slava lui Dumnezeu” (1 Cor. 10:31).
Scripturile sunt consecvente. Ele nu ne spun într-un loc să avem grijă ce mâncăm şi ce bem, pentru ca apoi, în alt loc, să ne spună că nu contează ce mâncăm sau ce bem.
Să revedem întreg capitolul 7 din Marcu. Fariseii aveau legi foarte stricte în ceea ce priveşte curăţia ceremonială. Ei credeau că dacă se atingeau la piaţă de un om dintre Neamuri (ne-iudeu), aceasta însemna întinare, necurăţie. Toate vasele de gătit precum castroanele, cănile şi farfuriile trebuiau spălate foarte bine dacă fuseseră atinse de un ne-iudeu, deoarece ei considerau că acesta le pângărise (întinase). (Vezi Marcu 7:1-5).
Obiectul discuţiei în Marcu capitolul 7 nu erau legile sănătăţii din Leviticul 11 , date de un Dumnezeu iubitor, pentru a păstra sănătatea poporului Său, ci „datina iudaică a bătrânilor ” (Marcu 7,5). Fariseii credeau că a mânca cu mâinile nespălate însemna să preiei necurăţia de la Neamuri. Problema luată aici în discuţie nu este „ce mănânci” ci „cum mănânci”.
Răspunsul Domnului nu este o respingere a legilor sănătăţii pe care Domnul însuşi le-a dat, ci mai degrabă o respingere a ideii de întinare ceremonială prin atingerea de Neamuri. In acest context, ” nimic din afara omului nu poate produce păcat sau întinare. Toate păcatele se nasc în mintea omului”.
Evreii respingeau poruncile lui Dumnezeu pentru a menţine tradiţiile lor exclusiviste (Marcu 7:9). Expresia „făcând toate bucatele curate” din traducerea K. J. V. a versetului 19, se traduce mai corect cu: „făcând toate alimentele curate”. Cuvântul folosit aici este broma. Nici un aliment nu este necurat din punct de vedere ceremonial. Nici un aliment nu are păcat în sine. Nu din afară, ci dinăuntru se naşte păcatul (Marcu 7:21).
Isus nu a considerat animalele necurate ca fiind bune de mâncat. Ele erau spurcate şi nu trebuiau mâncate niciodată. Problema luată în discuţie în Marcu 7 nu este sănătatea care poate fi afectată prin consumarea animalelor necurate, ci întinarea ceremonială care vine prin atingerea de Neamuri, întinare sau necurăţie care, considerau ei, se transferă, prin mâncare asupra corpului.