Am auzit de multe ori despre partide în vremea lui Isus. M-ar interesa să ştiu mai multe despre acest subiect.
- Care sunt câteva dintre partidele politico-religioase enumerate în Biblie?
În timpul lui Iisus, Israelul era condus de Irod, însă autoritatea religioasă era reprezentată de saduchei, ca preoți la Templu, şi de farisei, care formau împreună cele două părți ale Sinedriului, tribunalul suprem evreiesc. Aceștia au continuat să aștepte venirea lui Mesia chiar si după răstignirea si învierea lui Iisus, ignorând toate semnele si evidentele care dovedeau că el era Mesia pe care îl așteptau.
Texte biblice în care se vorbeşte despre astfel de partide:
Faptele Apostolilor 5:17 – Însă marele preot şi toţi cei ce erau împreună cu el, adică partida Saducheilor, s-au sculat plini de pizmă,
Faptele Apostolilor 15:5 – Atunci unii din partida Fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
Faptele Apostolilor 24:5 – Am găsit pe omul acesta, care este o ciumă: pune la cale răzvrătiri printre toţi Iudeii de pe tot pământul, este mai marele partidei Nazarinenilor,
- Ce istorie şi ce caracteristici avea partida Saducheilor?
Saducheii reprezentau clasa preoțimii din vechiul Israel. Etimologic, ei purtau numele Marelui Preot din vremea lui David si Solomon – Ţadoc sau Sadoc. Conservatori, pentru ei singurele cărți canonice erau cele care formează Pentateuhul. Saducheii au reprezentat multă vreme autoritatea religioasă si au detinut puterea politică si juridică, alături de farisei. Ei promovau o interpretare literală a Legii. Compromisurile lor cu stăpânitorii, persi, egipteni, greci si romani, i-au ajutat să-si mentină pozitiile si puterea.
Saducheii au adoptat la început o atitudine de indiferentă fată de Iisus si de controversele pe care le stârnea El. Au intervenit atunci când multimile au început să creadă tot mai mult că Iisus este Mesia cel promis. Sub conducerea arhiereului Anna al II-lea, ei l-au ucis pe Sf. Iacov, ruda Domnului (circa 62 dH).
După izbucnirea războiului iudaic, saducheii au pierdut controlul evenimentelor, Ierusalimul cazând sub stăpânirea zelotilor conduși de Ioan din Giscala si Simon ben Giora. Arhiereii Anna al II-lea si Iosua au fost uciși de zeloti si de aliații lor idumei. Istoria saducheilor ia sfârșit în anul 70, odată cu căderea Ierusalimului.
Celelalte trei facțiuni: esenienii, zelotii si fariseii s-au constituit prin opoziție fată de saduchei. Dintre aceste trei secte religioase, fariseii au avut si un important rol politic. Membrii acestor secte constituiau grupuri sociale separate, existând interdicții cu privire la interacțiunile sociale sau la căsătoriile cu membrii aparținând celorlalte grupări, considerate impure.
- Ce idei teologice greşite aveau saducheii şi ce argumente Biblice avem împotriva acestor erezii?
Nu credeau în învierea trupurilor, în duhuri şi nici în îngeri.
Matei 22:23 – În aceeaşi zi, au venit la Isus Saducheii, care zic că nu este înviere.
Faptele Apostolilor 23:8 – Căci Saducheii zic că nu este înviere, nici înger, nici duh, pe când Fariseii le mărturisesc pe amândouă.
ARGUMENTE contra acestor concepţii greşite:
Ioan 5:25,28-29 – Adevărat, adevărat vă spun, că vine ceasul, şi acum a şi venit, când cei morţi vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu, şi ceice-l vor asculta, vor învia. Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.
Ioan 6:40,44 – Voia Tatălui meu este ca oricine vede pe Fiul, şi crede în El, să aibă viaţa veşnică; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.” Nimeni nu poate veni la Mine, dacă nu-l atrage Tatăl, care M-a trimis; şi Eu îl voi învia în ziua de apoi.
Luca 9:26 – Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.
Evrei 1:13-14 – Şi căruia din îngeri i-a zis El vreodată: „Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi aşternut al picioarelor Tale?” Nu sunt oare toţi duhuri slujitoare trimise să îndeplinească o slujbă pentru cei ce vor moşteni mântuirea?
Evrei 13:2 – Să nu daţi uitării primirea de oaspeţi, căci unii, prin ea au găzduit, fără să ştie, pe îngeri.
- Cine erau Fariseii şi ce îi caracteriza?
Fariseii s-au constituit din grupul scribilor si înțelepților de pe lângă Templu, numiți si cărturari la acea vreme. După cum le arată si numele (etimologic, fariseu provine din rădăcina paras = a separa) aceștia căutau să se separe de tot ceea ce era impur sau rău. Spre deosebire de saduchei, fariseii erau foarte deschiși către interpretări si dezbateri pe seama Legii. Ei considerau că pe lângă Scripturi (forma scrisă a învățăturilor divine), Dumnezeu îi transmisese lui Moise si o tradiție orală în care îl învăța semnificația si modul de aplicare a Legii. De aceea, dincolo de textul scris, ei aveau o serie întreagă de reguli si rânduieli pentru viața de zi cu zi, care vizau mai ales purificarea.
Fariseii voiau să fie recunoscuți si văzuți de către popor ca un model de trăire a credinței. În timp, ei dezvoltaseră o foarte elaborată interpretare a Legii, interpretare care devenise la fel de oficială ca si Scriptura. Încălcarea acestor învățături-interpretări era în ochii lor la fel de gravă ca si încălcarea poruncilor date de Dumnezeu lui Moise.
În numeroase episoade din Noul Testament, fariseii se arată indignați de faptul că Isus încalcă prevederile Legii, mai ales în ceea ce privește munca în ziua de Sabat sau contactul cu persoane considerate impure. Iisus le atrage însă atenția asupra pericolului lipsei de profunzime spirituală si trăirii exclusive a aspectelor formale, destinate a masca în multe cazuri goliciunea interioară. Atât marii preoți, cât si fariseii, aveau o auto-suficientă în cele spirituale si tocmai de aceea ei s-au debarasat de Iisus în modul în care îl știm şi au făcut tot ceea ce le-a stat în putință ca să fie chinuit si răstignit.
- Ce idei teologice greşite aveau fariseii şi ce argumente Biblice avem împotriva acestor erezii?
Fariseii cereau altora ce ei nu făceau, credeau în mântuirea prin fapte şi aşezau tradiţia mai sus decât Scriptura.
Matei 23:3 – Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.
Marcu 7:8 – Voi lăsaţi porunca lui Dumnezeu, şi ţineţi datina aşezată de oameni, precum: spălarea ulcioarelor şi a paharelor, şi faceţi multe alte lucruri de acestea.”
ARGUMENTE contra acestor concepţii greşite:
Ioan 13:17 – Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.
Faptele Apostolilor 15:11 – Ci credem că noi, ca şi ei, suntem mântuiţi prin harul Domnului Isus.”
Romani 5:9 – Deci, cu atât mai mult acum, când suntem socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu.
Efeseni 2:8 – Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu.
Coloseni 2:8 – Luaţi seama ca nimeni să nu vă fure cu filosofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după învăţăturile începătoare ale lumii, şi nu după Hristos.
- Între farisei erau unii mai aparte, aceştia se numeau cărturari. Cine erau Cărturarii din vremea lui Isus şi prin ce se remarcau?
Cărturarii care apar menționați în Evanghelie alături de farisei reprezentau grupul celor a căror ocupație zilnică era studierea Legii, fiind întrebați de către ceilalți si de către popor în probleme de natură religioasă. Ei erau juriști si teologi, adevărații îndrumători ai comunității iudaice.
Oamenii li se adresau folosind apelativul rabbi (învățătorule). Unii dintre ei au devenit celebri ca fondatori de scoli. Istoria a reținut numele rabinilor Hillel si Sammai, care au trăit la începutul primului veac al erei creștine. Alții, de asemenea, s-au bucurat de o autoritate deosebita, precum Gamaliel, dascălul Sf. Pavel (Fapte 5:34-39; 22:3). Majoritatea cărturarilor erau farisei sau simpatizanți ai acestora.
După anul 70 d.H., importanta cărturarilor a crescut. Ei au adunat tradițiile orale în colecția numită Misna. În Faptele Apostolilor sunt menționați alături de farisei si căpetenii, încercând să împiedice propovăduirea Apostolilor (Fapte 4, 5). Au fost părtași la osândirea Sf. Stefan (Fapte 6:12).
Mântuitorul zice: „Cărturarii si fariseii au șezut în scaunul lui Moise; deci toate câte vă vor zice vouă, faceți-le si păziți-le.” (Matei 23:2).
- Ce greşeli teologice aveau cărturarii şi ce argumente Biblice avem împotriva acestora?
În afară de ceea ce am vorbit la farisei, era o problemă serioasă la cărturari – aceea a pretenţiilor exagerate cu privire la autoritatea lor şi raportarea la ceilalţi.
Luca 20:46-47 – „Păziţi-vă de cărturari, cărora le place să se plimbe în haine lungi, şi să le facă lumea plecăciuni prin pieţe; ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi, şi după locurile dintâi la ospeţe; şi casele văduvelor le mănâncă, în timp ce, de ochii lumii, fac rugăciuni lungi. De aceea vor lua o mai mare osândă.”
ARGUMENTE contra acestor concepţii greşite:
1 Timotei 1:7 – Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici măcar ce spun, nici ce urmăresc.
2 Timotei 4:3 – Căci va veni vremea când oamenii nu vor putea să sufere învăţătura sănătoasă; ci îi vor gâdila urechile să audă lucruri plăcute, şi îşi vor da învăţători după poftele lor.
Iacov 3:1 – Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, căci ştiţi că vom primi o judecată mai aspră.
- Exista şi o partidă a esenienilor. Ce ştim despre această partidă?
Esenienii erau preoți „dizidenți”, care contestau legitimitatea Templului si a cultului săvârșit acolo. Ei susțineau că Templul este însăși comunitatea eseniană, iar respectarea Legii este noua formă de sacrificiu şi de adorare a lui Dumnezeu, si nu ritualurile exterioare.
Iosif Flaviu ii descrie pe esenieni ca formând a treia scoală filosofica din cadrul Iudaismului, după farisei şi saduchei. Nimeni nu avea casa lui; fiecare membru era integrat unei comunități în care toate bunurile erau folosite în comun, astfel încât fiecare avea toate cele de trebuință. Majoritatea esenienilor trăiau în castitate; totuși, Iosif Flaviu menționează o grupa de esenieni care permitea căsătoria membrilor săi.
Cei care voiau să devină membri ai comunității trebuiau să treacă printr-o perioadă de încercare de un an; după aceasta, erau admiși la ritualurile de purificare, apoi, după un noviciat de doi ani, puteau participa la mesele servite în comun. Intrarea în comunitate era marcată prin depunerea unui jurământ solemn prin care candidatul se angaja să practice virtuțile, să ducă o viață evlavioasă, să urască nedreptatea şi pe cei nedrepți, să se arate credincios tuturor şi, în special, conductorilor comunității, să se ferească de minciună şi de furt, să nu dezvăluie nimănui învățăturile primite, conținutul cărților sfinte şi numele îngerilor. Cei care călcau acest jurământ erau pedepsiți în funcție de gravitatea faptelor; pedeapsa supremă era excluderea definitivă din comunitate.
Esenienii aveau un mare respect pentru Lege, pe care o păzeau mai mult decât toți ceilalți iudei. Trimiteau ofrande la templul din Ierusalim, deși ei înșiși nu participau la cultul care se săvârșea acolo. Aceasta separare de Templu venea din convingerea că arhiereul Ionatan si urmașii lui au profanat lăcașul sfânt.
- Ce greşeli teologice aveau esenienii şi ce argumente Biblice avem împotriva acestora?
Ceea ce-i caracterizează pe esenieni este exclusivismul lor extrem. Doar ei sunt adevăratul popor al lui Dumnezeu, rămășita credincioasă, Israelul eschatologic. Ei refuză orice contact cu păcătoșii, adică cu orice persoană care nu face parte din sectă. Cei mai mulţi au devenit pusnici, izolaţi de popor.
ARGUMENTE contra acestor concepţii greşite:
Matei 9:13 – Duceţi-vă de învăţaţi ce înseamnă: „Milă voiesc, iar nu jertfă!” Căci n-am venit să chem la pocăinţă pe cei neprihăniţi, ci pe cei păcătoşi.”
Marcu 2:15 – Pe când şedea Isus la masă în casa lui Levi, mulţi vameşi şi păcătoşi au şezut şi ei la masă cu El şi cu ucenicii Lui; căci erau mulţi care mergeau de obicei după El.
Ioan 17:15 – Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.
- Cine erau zeloţii şi prin ce se caracterizau?
Zelotii aveau să se facă remarcați cu precădere în perioada ocupației romane, fiind un fel de fundamentaliști fanatici ai acelor vremuri. Întemeietorul acestei grupări a fost Iuda din Gamala, care în timpul recensământului din anul 6 d.Hr, stârnise o răscoală împotriva stăpânirii romane.
Ei reprezentau o tendință politică diametral opusă celei reprezentate de saduchei sau farisei. Ei nu puteau concepe nici un fel de conviețuire cu puterea ocupantă şi considerau că este datoria oricărui bun iudeu să se opună prin orice mijloace Romei şi reprezentanților ei. Zelotii au fost în mare măsură responsabili de izbucnirea revoltei din anul 66 si de războiul civil care a urmat. Putinii zeloti care au scăpat asediului Ierusalimului s-au regrupat în vecinătatea Mării Moarte si au continuat lupta până în anul 73.
Unul dintre cei doisprezece Apostoli ai lui Iisus a provenit din rândul lor – Simon Zelotul.