Ce vrea Petru să spună atunci când vorbeşte despre Hristos ca predicând duhurilor din închisoare în epistola sa: 1 Pet. 3:19?
Pentru a înţelege acest text, este nevoie să citim întregul pasaj sau contextul versetului din 1 Petru 3:19.
1 Petru 3:18 Hristos, de asemenea, a suferit odată pentru păcate, El, Cel neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu. El a fost omorât în trup, dar a fost înviat în duh,
19 în care S-a dus să propovăduiască duhurilor din închisoare,
20 care fuseseră răzvrătite odinioară, când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când se făcea corabia, în care au fost scăpate prin apă un mic număr de suflete, şi anume opt.
Versetul 18 ne descoperă că Isus, Fiul Divin al lui Dumnezeu care a fost omorât pentru păcatele noastre, „a fost înviat” prin puterea Duhului Sfânt.
Versetul 19 face tranziţia şi declară că, prin acelaşi Duh Sfânt, Hristos a vorbit duhurilor din închisoare.
Când a predicat El acestor duhuri din închisoare?
Cine sunt duhurile din închisoare?
Versetul 20 ne spune! În zilele lui Noe, inimile oamenilor erau îndreptate numai spre rău. Ei se aflau în robia duhurilor rele.
Acelaşi Duh Sfânt care L-a înviat pe Isus din moartea literală, a făcut apel şi la inimile oamenilor stăpâniţi de duhurile rele, care erau morţi din punct de vedere spiritual în zilele lui Noe, pentru a-i aduce la viaţă spirituală. Spiritul lui Hristos a vorbit prin profet predicând Evanghelia bărbaţilor şi femeilor care erau prinşi în închisoarea spirituală (1 Petru 1:10-12).
Puterea Duhului deschide închisoarea păcatului şi-i eliberează pe captivi (Isaia 61:1). Versetul din 1 Petru 3:21 clarifică şi mai mult imaginea.
Experienţa potopului este asemănată cu botezul. Aşa cum Duhul Sfânt L-a înviat pe Isus din morţi, aşa cum a condus familia lui Noe în arcă salvându-i de la moarte şi conducându-i la viaţă, tot aşa Duhul Sfânt lucrează la trezirea vieţii spirituale, convingând oamenii de păcat, oferindu-le putere pentru a-şi schimba vieţile şi conducându-i prin apa botezului.
În zilele lui Noe, Duhul Sfânt i-a condus pe oameni din moarte la viaţă; astăzi, Duhul Sfânt îi eliberează pe oameni din închisorile spirituale, conducându-i din moarte la viaţă – toate acestea datorită puterii învierii lui Hristos.
Contextul este cel care hotărăşte dacă Petru vorbeşte aici la propriu sau la figurat.
Dacă este înţeleasă la propriu, această „închisoare” ar fi, aşa cum susţin unii, un loc unde sufletele celor decedaţi, că duhurile din v. 19, sunt păzite până când li se hotărăşte soarta.
Dacă este înţeles la figurat, cuvântul „închisoare” se referă la starea spirituală a „duhurilor” „răzvrătite”.
Pentru folosirea figurată a cuvântului „închisoare”, vezi Isaia 42,7; compară cu Isaia 61,1; Luca 4,18.
Cât de legaţi erau antediluvienii în închisoarea păcatului este evident din Genesa 6,5-13 şi din faptul că numai opt persoane au scăpat din ea (1Petru 3,20).
Numai Domnul Hristos poate să-i elibereze pe oameni din obiceiurile şi dorinţele rele prin care îi încătuşează Satana.
/p