Sabatul – de la apus, la apus?

Ce argumente biblice există pentru a respecta Sabatul, Ziua Domnului, de la apus, la apus?

În lumea în care trăim, ziua (ca element de timp compus din 24 de ore) începe la miezul nopţii şi se tremină iarăşi la miezul nopţii. Noi aşa suntem obişnuiţi. Şi obişnuinţa… este a doua natură. Dar este corect acest mod de abordare? Este biblic?

Temeiul biblic pentru conceptul de zi:

Să începem, aşa cum este normal, cu începutul:

 „Dumnezeu a numit lumina zi, iar întunericul l-a numit noapte. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.” (Geneza 1:5)  

 „Dumnezeu a numit întinderea cer. Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a doua.” (Geneza 1:8) 

 „Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a treia.” (Geneza 1:13)  

 „Astfel, a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a patra.” (Geneza 1:19)  

 „Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a cincea.” (Geneza 1:23)  

 „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse; şi iată că erau foarte bune. Astfel a fost o seară şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea.” (Geneza 1:31)

Te-a deranjat faptul că am pus şase referinţe care transmit exact aceeaşi idee? Te întrebi de ce am ţinut morţiş să fac asta? Simplu… Pentru că am vrut să transmit ceva.

Te întreb eu, la rândul meu: De ce a repetat Dumnezeu această afirmaţie, aproape ostentativ? De ce a ţinut să o spună de şase ori? Simplu… Pentru că a vrut să ne transmită ceva extrem de important:

Ziua (în sensul de timp compus din 24 de ore) începe seara, la apus.

A doua idee importantă este că Dumnezeu a numit partea întunecoasă „NOAPTE” şi partea luminoasă „ZI”.

Istoria poporului ales al lui Dumnezeu, poporul Israel (din vechime):  

La poporul evreu, toate necurăţiile ritualice sau ceremoniale durau până la sfârşitul zilei – adică până seara.

Voi da doar două exemple deşi sunt zeci de versete, cel puţin în cartea Leviticul:

„Cine se va atinge de aceste lucruri, va fi necurat până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte, decât după ce îşi va scălda trupul în apă; după asfinţitul soarelui, va fi curat; şi în urmă va mânca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui.” (Leviticul 22:6-7)  

„Orice lucru de care se va atinge cel necurat, va fi necurat; şi cine se va atinge de el, să fie necurat până seara.” (Numeri 19:22)

Ideea simplă este că necurăţia dura până la sfârşitul zile, până seara la apus. Intrarea într-o nouă zi (de 24 de ore) se făcea doar după ce individul era declarat curat.

Referitor la Sabate, Dumnezeu este extrem de clar în versetul următor:

 „Aceasta să fie pentru voi o zi de Sabat, o zi de odihnă, şi să vă smeriţi sufletele în ziua aceasta; din seara zilei a noua până în seara următoare, să prăznuiţi Sabatul vostru.” (Leviticul 23:32)

Sabatul începea de seara şi se tremina a doua zi seara.

Chiar şi reforma făcută de Neemia care a avut în centru respectarea Sabatului subliniază faptul că începutul zilei sfinte are loc înainte de noapte. Neemia a cerut expres ca să înceteze orice activitate nepotrivită chiar înainte de apusul soarelui:

„Apoi am poruncit să se închidă porţile Ierusalimului înainte de Sabat, de îndată ce le va ajunge umbra, şi să nu se deschidă decât după Sabat. Şi am pus cîţiva din slujitorii mei la porţi, să oprească intrarea sarcinilor de mărfuri în ziua Sabatului. Şi aşa negustorii şi vânzătorii de tot felul de lucruri au petrecut noaptea odată şi de două ori afară din Ierusalim.  I-am mustrat, şi le-am zis: „Pentru ce staţi noaptea înaintea zidului? Dacă veţi mai face încă odată lucrul acesta, voi pune mâna pe voi.” Din clipa aceea, n-au mai venit în timpul Sabatului.” (Neemia 13:19-21)  

Ce înseamnă „SEARA” în contextul Sfintei Scripturi?

 „În locul pe care-l va alege Domnul, Dumnezeul tău, ca să-Şi aşeze Numele în el, acolo să jertfeşti Paştele, seara, la apusul soarelui, pe vremea ieşirii tale din Egipt.” (Deuteronomul 16:6)  

Însuşi Mântuitorul, Domnul Isus Hristos, a respectat regula aceasta pentru Sabat – de la apus, la apus:

„Seara, după asfinţitul soarelui, au adus la El pe toţi bolnavii şi îndrăciţii.” (Marcu 1:32)  

 „La asfinţitul soarelui, toţi cei ce aveau bolnavi atinşi de felurite boale, îi aduceau la El. El Îşi punea mâinile peste fiecare din ei, şi-i vindeca.” (Luca 4:40) 

Şi ar mai fi un argument logic:

Dacă vrei să utilizezi un anumit aparat sau obiect care funcţionază pe bază de acumulator, întâi l-ai folosi sau întâi l-ai încărca? Ce simplu este răspunsul!

Aşa ne-a creat şi Dumnezeu: Să ne încărcăm bateriile în prima parte a zilei, partea întunecoasă, pentru ca apoi să avem energie din belşug pentru partea luminoasă a zilei.

Author: Viorel

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.