Ce ne puteţi spune despre apariţia lumii noastre? Se tot afirmă că suntem rezultatul unor întâmplări. Ce părere aveţi cu privire la acest subiect?
Ideea că am apărut, împreună cu tot ce ne înconjoară, dintr-o întâmplare fericită (big bang, coliziunea cu un asteroid etc.) este la „modă” în ziua de astăzi. Se învaţă şi în şcoală, iar, în cele mai multe dintre biserici se propovăduieşte deja ca şi o alternativă la Creaţiune.
Eu sunt destul de logic în modul meu de a gândi. Aşa că am să vă propun o chestiune de logică:
Să presupunem că, din întâmplare te afli într-un avion de linie – să zicem un Airbus A 380. Aeronava Airbus A380 este la ora actuală (2012) cel mai mare avion de pasageri din lume aflat în producție de serie și primul avion de mare capacitate cu două punți. Tu eşti pentru prima dată într-un avion. Ai urcat doar silit de nevoie. Avionul a plecat din Europa pentru a ajunge pe un aeroport din Japonia. Să presupunem că ar fi vorba de Aeroportul International Kansai din Japonia, aeroportul de pe… mare!
În timp ce stai liniştit, bucurându-te de o decolare perfectă, afli că, din întâmplare, botul avionului, cu tot ce înseamnă centru de comandă şi cu tot cu piloţi nu mai există. A fost un „mic” big bang.
Între pasageri nu există niciun pilot. Nu se află printre cei de pe aeronavă niciun priceput în domeniu. Pe deasupra nu mai există nici aparate de orientare şi nici mijloace de dirijare a avionului.
Din întâmplare, acesta totuşi zboară „bine”. Afară este noapte. nu te poţi orienta decât după stele – dar nu cunoşti acest „amănunt”. Pe deasupra, apar şi câteva goluri de aer – dar avionul rezistă. Tocmai trebuie survolată o zonă unde este o mare furtună – un taifun. Avionul, din întâmplare îşi cam păstrează direcţia şi înălţimea de zbor.
Din întâmplare, are loc o coliziune cu un alt avion, tot de linie, şi tot mare – un Boeing 747. În urma împactului botul acelui avion se ataşează, la întâmplare, avionului în care te afli (deşi diferă total).
Din întâmplare, toate aparatele încep să funcţioneze – cu conexiuni perfecte. Excepţie fac mijloacele de comunicare cu cei de la sol. Deci nimeni de pe pământ nu te poate ajuta. Mijloacele mecanice şi cele electronice de zbor funcţionează, doar mai trebuie făcute câteva setări de mare precizie.
Tu vrei să te salvezi pe tine şi pe ceilalţi pasageri. Eşti plin de iniţiativă şi de voinţă. Aşa că te duci şi te aşezi pe scaunul căpitanului şi începi să setezi aparatele. Din greşeală opreşti alimentarea cu cherosen a motoarelor. Încerci toate butoanele pentru a reporni motoarele. Nu reuşeşti. Îţi vine o idee: să porneşti motoarele prin puterea produsă de viteza aerului ce intră în ele (cum ai porni o maşină împinsă – fără electromotor).
Din întâmplare…, reuşeşti să porneşti toate motoarele.
Şi ca să nu mai lungesc „întâmplarea” asta…
Tu, nepriceputul în aviaţie, te apropii de Japonia – deşi nu o vezi şi nu ştii unde te afli. Relieful Japoniei este foarte „cutat”, iar tu trebuie să aterizezi pe mare, pe o insula artificială făcută de Japonezi. Nu o ştii, nu o vezi şi nimeni nu te poate ajuta.
Aşa, din întâmplare, reuşeşti să te strecori printre zecile de avioane care zboară şi aterizezi perfect.
Aşa-i că e o prostie ceea ce am presupus eu aici?
Însă ceea ce am inventat eu e o microprostioară pe lângă megaprostia evoluţionismului sfârşit perfect în lumea asta perfectă.
Cea mai bună concluzie este cea din Scriptură, din cartea lui Iov:
Iov 38:4 Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5 Cine i-a Hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6 Pe ce Sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7 atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie, şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8 Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9 Când i-am făcut haina din nori, şi scutece din întuneric;
10 când i-am pus hotar, şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11 când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale?”
12 De când eşti, ai poruncit tu dimineţei? Ai arătat zorilor locul lor,
13 ca să apuce capetele pământului, şi să scuture pe cei răi de pe el?