Întrebări importante…

şi răspunsuri pe măsură

Spălarea picioarelor

Am auzit că anumite biserici, înaintea împărtăşaniei, practică un ritual numit „spălarea picioarelor”. În ce constă acest ritual, cum se face şi de ce se face? Este obligatoriu să se efectueze spălarea picioarelor?

Este adevărat faptul că unele culte religioase sau unele Biserici practică ritualul spălării picioarelor înainte ca enoriaşii să se împărtăşească cu trupul şi sângele Domnului, în simbol (pâine şi vin). Acest ritual are rădăcini biblice şi este recomandat de Sfânta Scriptură din vremea Domnului Hristos. Mântuitorul a fost Cel care a „inventat” acest ritual.

 

Descrierea acestui act solemn o putem găsi în Evanghelia lui Ioan, la capitolul13:

1  Înainte de praznicul Paştelor, Isus, ca Cel care ştia că I-a sosit ceasul să plece din lumea aceasta la Tatăl şi fiindcă îi iubea pe ai Săi, care erau în lume, i-a iubit până la capăt.
2  În timpul cinei, după ce diavolul pusese în inima lui Iuda Iscarioteanul, fiul lui Simon, gândul să-L vândă,
3  Isus, fiindcă ştia că Tatăl Îi dăduse toate lucrurile în mâni, că de la Dumnezeu a venit şi la Dumnezeu Se duce,
4  S-a sculat de la masă, S-a desbrăcat de hainele Lui, a luat un ştergar, şi S-a încins cu el.
5  Apoi a turnat apă într-un lighean şi a început să spele picioarele ucenicilor, şi să le şteargă cu ştergarul cu care era încins.
6  A venit, deci, la Simon Petru. Şi Petru I-a zis: „Doamne, Tu să-mi speli mie picioarele?”
7  Drept răspuns, Isus i-a zis: „Ce fac Eu, tu nu pricepi acum, dar vei pricepe după aceea.”
8  Petru I-a zis: „Niciodată nu-mi vei spăla picioarele!” Isus i-a răspuns: „Dacă nu te spăl Eu, nu vei avea parte deloc cu Mine.”
9  „Doamne” I-a zis Simon Petru „nu numai picioarele, dar şi mâinile şi capul!”
10  Isus i-a zis: „Cine s-a scăldat n-are trebuinţă să-şi spele decât picioarele, ca să fie curat de tot; şi voi Sunteţi curaţi, dar nu toţi.”
11  Căci ştia pe cel ce avea să-l vândă; de aceea a zis: „Nu sunteţi toţi curaţi.”
12  După ce le-a spălat picioarele, Şi-a luat hainele, S-a aşezat iarăşi la masă şi le-a zis: „Înţelegeţi voi ce v-am făcut Eu?
13  Voi Mă numiţi „Învăţătorul şi Domnul” şi bine ziceţi, căci Sunt.
14  Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora.
15  Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.
16  Adevărat, adevărat, vă spun, că robul nu este mai mare decât domnul său, nici apostolul mai mare decât cel ce l-a trimis.
17  Dacă ştiţi aceste lucruri, ferice de voi, dacă le faceţi.

Am subliniat pe textul biblic (cu litere îngroşate) acele versete care descriu actul în sine.

 

Mai concret,

Înainte de a lua împărtăşania, credincioşii din biserică merg pentru a îndeplini ritualul spălării picioarelor.

Organizarea revine în grija serviciului diaconiei (cei care se ocupă de administrarea bisericii şi care sunt desemnaţi să aibă grijă de buna desfăşurare a serviciilor de cult). Se va asigura apa necesară (de preferat călduţă în anotimpurile mai reci), se vor pune la dispoziţie lighene, prosoape curate şi tot ce ar mai putea fi necesar.

În unele biserici, unde spaţiul este din belşug, se poate înlesni spălarea picioarelor între soţi (soţul va spăla picioarele soţiei şi invers). Aceasta nu este însă practica generală, uzuală.

Bărbaţii se retrag într-un spaţiu anex al locaşului de cult. Femeile, la rândul lor, vor ocupa o altă anexă. În ambele spaţii trebuie să existe suficiente lighene şi prosoape (curate).

Participanţii se vor grupa în perechi (de acelaşi sex). Unul dintre cei doi (care vor face spălarea picioarelor împreună) se va încinge cu sţergarul. Partenerul va lua loc pe scaun şi se va descălţa (inclusiv de ciorapi sau şosete). În lighean vor fi turnate câteva căni cu apă (2-3 căni sau 1-2 litri de apă).

Înainte de a începe ritualul spălării picioarelor sau „actul umilinţei” se poate înălţa o foarte scurtă rugăciune de către cel care spală primul.

De regulă, cel mai în vârstă sau cel care are autoritate mai mare în biserică va trebui să se plece primul pentru a spăla picioarele celuilalt. Acesta va spăla pe rând picioarele semenului său şi i le va şterge cu prosopul cu care este încins.

După ce primul dintre cei doi a fost spălat, se va schimba apa din lighean. Cel spălat, la rândul său se va încinge cu ştergarul şi va spăla picioarele celuilalt care l-a spălat pe el. Pentru a şterge picioarele  va folosi un alt prosop sau, în cazul prosoapelor mai mari, va folosi capătul care a rămas uscat). Este foarte importantă respectarea regulilor de igienă.

După ce s-au spălat pe picioare, ambii parteneri se spală pe mâini (pot să-şi toarne unul celuilalt şi se pot îmbrăţişa frăţeşte.

Acest act va fi o mărtuire exterioară a umilinţei interioare.

 

Domnul Isus, după ce a adus la existenţă acest ritual a afirmat:

„Deci, dacă Eu, Domnul şi Învăţătorul vostru, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora. Pentru că Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu.”

Înseamnă că, actul spălării picioarelor, este o datorie şi nu a opţiune. Conform Scripturii, lucrul acesta trebuie efectuat de fiecare dată înainte de împărtăşania propriuzisă.

De multe ori am auzit scuze de genul: „dar nu avem ce ne trebuie” sau „nu avem spaţiul adecvat”, etc.

Dacă o biserică doreşte să facă aşa cum a spus Domnul, va aranja în aşa fel lucrurile şi se va îngriji ca totul să poată să fie exact cum spune Dumnezeu.

Scuzele nu ţin locul unei datorii.

jesus-washing-apostles-feet1[1]

p

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright © 2019 Întrebări importante...