Ce se poate spune despre post? Cum este bine să postim şi care tip de post este corect? Când trebuie să postim?
Despre post se poate vorbi foarte mult. Fiecare om are propria concepţie despre post. E de la sine înţeles că şi Biblia vorbeşte despre acest subiect. Deşi sunt puţine pasaje despre această practică, ele sunt clare şi edificatoare.
Prima chestiune care trebuie subliniată este faptul că, de multe ori, postul a devenit doar un mod prin care cineva caută să capete nişte merite înaintea lui Dumnezeu şi să se dea mare în faţa oamenilor.
Isaia 58:4-5 „Iată, postiţi ca să vă ciorovăiţi şi să vă certaţi, ca să bateţi răutăcios cu pumnul, nu postiţi cum cere ziua aceea, ca să vi se audă strigătul sus. Oare acesta este postul plăcut Mie: să-şi chinuiască omul sufletul o zi? Să-şi plece capul ca un pipirig, şi să se culce pe sac şi cenuşă? Aceasta numeşti tu post şi zi plăcută Domnului?
Matei 6:16 „Când postiţi, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun, că şi-au luat răsplata.”
Luca 18:10-14 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era Fariseu, şi altul vameş. Fariseul sta în picioare, şi a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, hrăpăreţi, nedrepţi, preacurvari sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” Vameşul sta departe, şi nu îndrăznea nici ochii să şi-i ridice spre cer, ci se bătea în piept, şi zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalţă, va fi smerit; şi oricine se smereşte, va fi înălţat.”
Postul trebuie să aibă o motivaţie serioasă. El trebuie să fie determinat de o dorinţă, de o năzuinţă sau de o ţintă pe care o punem înaintea lui Dumnezeu şi cerem sprijin pentru ea. Putem să ne rugăm şi să postim în situaţii grele (boală, necaz, criză, examene, pierderi, etc.)
Postul nu este un petec bun pe care îl punem peste ceva rău.
Matei 9:14-17 Atunci ucenicii lui Ioan au venit la Isus, şi I-au zis: „De ce noi şi Fariseii postim des, iar ucenicii Tăi nu postesc deloc?” Isus le-a răspuns: „Se pot jeli nuntaşii câtă vreme este mirele cu ei? Vor veni zile, când mirele va fi luat de la ei, şi atunci vor posti. Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche; pentru că şi-ar lua umplutura din haină, şi ruptura ar fi mai rea. Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altfel, burdufurile plesnesc, vinul se varsă, şi burdufurile se prăpădesc; ci vinul nou îl pun în burdufuri noi, şi se păstrează amândouă.”
Postul trebuie să fie legat de o manifestare specială spirituală. Biblia îl asociază des cu rugăciunea. Postul fără rugăciune şi consacrare este doar un fel de greva foameni sau cură de slabire.
Marcu 9:28-29 Când a intrat Isus în casă, ucenicii Lui L-au întrebat deoparte: „Noi de ce n-am putut să scoatem duhul acesta?” „Acest soi de draci”, le-a zis El, „nu poate ieşi decât prin rugăciune şi post.”
Luca 2:36-37 Mai era acolo şi o proorociţă, Ana, fata lui Fanuel, din seminţia lui Aşer. Ea era foarte înaintată în vârstă, şi trăise cu bărbatul ei şapte ani după fecioria ei. Rămasă văduvă, şi fiind în vârstă de optzeci şi patru de ani, Ana nu se depărta de Templu, şi zi şi noapte slujea lui Dumnezeu cu post şi cu rugăciuni.
Postul şi rugăciunea ar trebui să fie elemente care ajută în pocăinţă, în consacrare specială în slujba Domnului şi în dorinţa de a avea o relaţie mai strânsă cu Dumnezeu.
Ioel 2:12-15 „Dar chiar acuma, zice Domnul, întoarceţi-vă la Mine cu toată inima, cu post, cu plânset şi bocet! Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul, Dumnezeul vostru. Căci El este milostiv şi plin de îndurare, îndelung răbdător şi bogat în bunătate, şi-I pare rău de relele pe care le trimite. Cine ştie dacă nu Se va întoarce şi nu Se va căi? Cine ştie dacă nu va lăsa după El o binecuvântare, daruri de mâncare şi jertfe de băutură pentru Domnul, Dumnezeul vostru? Sunaţi cu trâmbiţa în Sion! Vestiţi un post, chemaţi o adunare de sărbătoare!”
Există situaţii în care Dumnezeu, chiar dacă postim – în adevăratul sens al cuvântului – tot nu ascultă rugăciunea. În unele cazuri, El doreşte să vedem consecinţele acţiunilor noastre. În altele, nu oferă răspunsul dorit de noi pentru că nu e cel care ne-ar avantaja pe termen lung. El ştie cum este mai bine.
Ieremia 14:10-12 Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei, acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor, şi le pedepseşte păcatele!” Şi Domnul mi-a zis: „Nu mijloci pentru poporul acesta! Căci, chiar dacă vor posti, tot nu le voi asculta rugăciunile, şi chiar dacă vor aduce arderi de tot şi jertfe de mâncare, nu le voi primi; vreau să-i nimicesc cu sabia, cu foametea şi cu ciuma.”
În concluzie, postul este parte componentă a închinării şi a predării noastre în mâna lui Dumnezeu. El nu este doar un act exterior şi nu ţine doar de tubul digestiv.