Ce simbolizează „tăierea împrejur” în Romani 2:25-29? Cum s-ar putea defini tăierea împrejur a inimii despre care se vorbeşte în Deuteronomul 10:16?
Tăierea împrejur mai este numită şi „circumcizia”. Iudeii dădeau o mare însemnătate ritualului circumciziunii, ca şi cum simpla ceremonie garanta o favoare divină specială. Dumnezeu instituise ritualul acesta ca semn al legământului Său cu Avraam şi cu urmaşii lui.
Geneza 17:11-14 „Să vă tăiaţi împrejur în carnea prepuţului vostru; şi acesta să fie semnul legământului dintre Mine şi voi. La vârsta de opt zile, orice copil de parte bărbătească dintre voi să fie tăiat împrejur, neam după neam: fie că este rob născut în casă, fie că este cumpărat cu bani de la vreun străin, care nu face parte din neamul tău. Va trebui tăiat împrejur atât robul născut în casă cât şi cel cumpărat cu bani; şi astfel legământul Meu să fie întărit în carnea voastră ca un legământ veşnic. Un copil de parte bărbătească netăiat împrejur în carnea prepuţului lui, să fie nimicit din mijlocul neamului său: a călcat legământul Meu.”
Citite cu foarte mare atenţie, versetele aceste conţin expresii care clarifică clar cui se adresa aceat ritual: „voi”, „neamul tău”, „neamul său”. Legea cuprindea pe orice străin care voia să devină membru al poporului Israel după trup.
Faptele Apostolilor 7:8 Apoi i-a dat legământul tăierii împrejur; şi astfel Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta; Isaac a născut şi a tăiat împrejur pe Iacov, şi Iacov pe cei doisprezece patriarhi.
Ca semn şi ca amintire a acestei legături, circumcizia ar fi putut să fie o binecuvântare pentru iudei. Dar întrucât într-o măsură atât de mare nu trăiseră potrivit cerinţelor esenţiale ale legământului, circumciziunea devenise nici mai mult, nici mai puţin decât o formă lipsită de conţinut.
Tăierea împrejur era un ritual simbolic care avea intenţia să-i ajute pe copiii lui Israel să dezvolte un fel de viaţă în completă armonie cu Legea lui Dumnezeu. Dacă neamurile, fără beneficiul acestui ritual simbolic, au făcut lucrurile cuprinse în lege, ele vor avea de asemenea parte şi de făgăduinţele date iudeilor (vezi Mat 8,11).
Deci, circumcizia era doar pentru Israelul dupa trup. Israelul spiritual este eliberat de acea lege ceremonială.
Romani 2:25-29 Tăierea împrejur, negreşit, este de folos, dacă împlineşti Legea; dar dacă tu calci Legea, tăierea ta împrejur ajunge netăiere împrejur. Dacă deci, cel netăiat împrejur păzeşte poruncile Legii, netăierea lui împrejur nu i se va socoti ea ca o tăiere împrejur? Cel netăiat împrejur din naştere, care împlineşte Legea, nu te va osîndi el pe tine, care o calci, cu toate că ai slova Legii şi tăierea împrejur? Iudeu nu este acela care se arată pe dinafară că este Iudeu; şi tăiere împrejur nu este aceea care este pe dinafară, în carne. Ci Iudeu este acela care este Iudeu înăuntru; şi tăiere împrejur este aceea a inimii, în duh, nu în slovă; un astfel de Iudeu îşi scoate lauda nu de la oameni, ci de la Dumnezeu.
În Romani 2,17, Pavel a început analiza stării spirituale a iudeilor, referindu-se la numele de care erau atât de mândri. În vers. 29, el a descris felul de persoană vrednică de acest nume. E potrivit ca Pavel să adauge că iudeul adevărat este persoana a cărei laudă nu e de la oameni, ci de la Dumnezeu. Compară cu 1Samuel 16,7. Mare parte din ceea ce a fost spus cu privire la iudei în capitolul acesta poate fi aplicat celor care se pretind a fi creştini. Cineva care are Cuvântul lui Dumnezeu şi îşi înţelege datoria este mult privilegiat. Cunoştinţa aceasta poate duce la sfinţenie şi fericire în viaţa aceasta şi la viaţă veşnică în viitor. Dar e un lucru îngrozitor pentru creştini să neglijeze privilegiile de care se bucură. Ei vor fi judecaţi după lumina pe care au primit-o. Simpla mărturisire a religiei nu-i poate mântui, indiferent cât de corespunzătoare ar putea fi doctrina lor.
Aprecierea pe care oamenii ar putea-o da evlaviei lor aparente nu e adevărata măsură a adevăratului lor caracter şi a adevăratei lor poziţii faţă de Dumnezeu. Ritualurile şi ceremoniile exterioare sunt mult mai puţin importante decât starea minţii şi a inimii. Faptul în sine că cineva a fost botezat nu-l va salva. Faptul că cineva e înscris în registrul membrilor bisericii sau că s-a născut într-o familie de oameni evlavioşi nu-i garantează mântuirea. Creştinul adevărat este cel care e creştin în interior, deoarece religia este o chestiune a inimii. În toată viaţa sa zilnică, creştinul trebuie să facă din lauda lui Dumnezeu ţinta străduinţelor sale. Noi nu trebuie să ne facem slujba „ca şi cum” am vrea să plăcem „oamenilor, ci ca nişte robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu” (Efes 6,6; cf. Col 3,22). Hristos este pilda noastră în privinţa aceasta. El a zis: „Totdeauna fac ce-I este plăcut” (Ioan 8,29). La fel Pavel mărturisea că place nu oamenilor, ci lui Dumnezeu (1Tes 2,4).
Deuteronom 10.16 „Să vă tăiaţi dar inima împrejur şi să nu vă mai înţepeniţi gâtul.”
Apostolul Pavel exprimă acelaşi principiu în termeni asemănători pentru credinciosul de astăzi (Romani 2,29). O inimă netăiată împrejur nu poate fi pătrunsă de apelul Duhului Sfânt. Inima tăiată împrejur este o inimă care iubeşte pe Dumnezeu (Deutronom 30,6; Ieremia 4,4). O inimă netăiată împrejur este îngâmfată (Levitic 26,14; vezi şi Ieremia 9,25; Ezechiel 44,7.9). Aceeaşi expresie este folosită şi pentru ureche (Ieremia 6,10) şi pentru buze (Exod 6,12.30). Această expresie figurată poate să vină de la obiceiul boilor care uneori îşi retrag umerii şi gâtul lor de la jug în încercarea de a respinge povara (vezi Neemia 9,29; Zaharia 7,14). Compară cuvintele lui Ştefan faţă de iudei (Fapte 7,51).
Inima tăiată împrejur este deschisă şi este sinceră. Inima tăiată împrejur este curăţată de orice urmă de rău. În inima tăiată împrejur nu există dualitate. Astfel de inimî nu este împărţită între ascultarea de Dumnezeu şi ascultarea de poftele firii pământeşti:
Iacov 4:8 Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se va apropia de voi. Curăţiţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţiţi-vă inima, oameni cu inima împărţită!
Şi încă un lucru important: Inima tăiată împrejur este liniştită, nu se agită şi aşteaptă în pace răspunsul lui Dumnezeu. Ea Îi dă toată autoritatea lui Dumnezeu.
1 Ioan 3:19-20 Prin aceasta vom cunoaşte că suntem din adevăr, şi ne vom linişti inimile înaintea Lui, ori în ce ne osîndeşte inima noastră; căci Dumnezeu este mai mare decât inima noastră, şi cunoaşte toate lucrurile.