Ce este rugăciunea? Când şi cum ar trebui să ne rugăm?
Ucenicii Domnului Isus, într-o zi au venit la El şi I-au solicitat să-i înveţe să se roage:
Luca 11:1 Într-o zi, Isus Se ruga într-un loc anumit. Când a isprăvit rugăciunea, unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, cum a învăţat şi Ioan pe ucenicii lui.”
În această postare voi încerca să răspund la prima întrebare: „ce este rugăciunea?” Vor urma alte articole în care voi aborda aspecte concrete despre modul cum, când şi unde să ne rugăm.
Iată un pasaj din Sfânta Scriptură care ne aduce lumină despre ce este sau ce ar trebui să fie rugăciunea:
1 Samuel 1:10-16 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărât şi pângea! Ea a făcut o juruinţă şi a zis: „Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre înstristarea roabei Tale, dacă-ţi vei aduce aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici nu va trece peste capul lui.” Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei. Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată, şi i-a zis: „Pînă când vei fi beată? Du-te de te trezeşte.” Ana a răspuns: „Nu, domnul meu, eu sunt o femeie care suferă în inima ei, şi n-am băut nici vin, nici băutură ameţitoare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului. Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc până acum.”
Iată câteva lecţii din pasajul citat:
1. Rugăciunea trebuie să permită lui Dumnezeu să-şi aducă la îndeplinire planul Său, aşa cum vrea El – „dacă vei binevoi” .
2. Rugăciunea trebuie să conţină exprimarea directă şi concretă a nevoilor noastre – „dacă vei da roabei Tale un copil…”
3. Rugăciunea trebuie să conţină un angajament de ascultare şi împlinire a voii lui Dumnezeu – „îl voi închina Domnului”.
4. Rugăciunea nu trebuie să ascundă durerea sau simţămintele noastre. Ea trebuie să fie ocazia de mărturisire a trăirilor noastre sufleteşti înaintea Domnului – „prea multa mea durere şi supărare m-a făcut să vorbesc…”
„Rugăciunea este deschiderea inimii noastre lui Dumnezeu, ca unui prieten. Aceasta nu pentru că este necesar să informăm pe Dumnezeu cu privire la persoana noastră, cine suntem noi, ci pentru ca noi să putem fi capabili să-L primim. Rugăciunea nu coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalţă pe noi la El.” (E. G. White – Calea Către Hristos, pag. 94)
Apostolul Pavel adevereşte faptul că noi nu ştim cum trebuie să ne rugăm:
Romani 8:26-27 „Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră: căci nu ştim cum trebuie să ne rugăm. Dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi cu suspine negrăite. Şi Cel ce cercetează inimile, ştie care este năzuinţa Duhului; pentru că El mijloceşte pentru sfinţi după voia lui Dumnezeu.”
– Gândirea noastră poartă amprenta păcatului.
– Limbajul nostru este unul omenesc, pervertit de păcat.
– Dorinţele noastre sunt deasemenea supuse păcatului.
Apostolul Iacov subliniază că, de multe ori, rugăciunile noastre nu sunt ascultate pentru că poartă amprenta răului:
Iacov 4:2-3 „Voi poftiţi, şi nu aveţi; ucideţi, pizmuiţi, şi nu izbutiţi să căpătaţi; vă certaţi, şi vă luptaţi; şi nu aveţi, pentru că nu cereţi. Sau cereţi şi nu căpătaţi, pentru că cereţi rău, cu gînd să risipiţi în plăcerile voastre.”
Sfatul este să cerem cu îndrăzneală lucruri care sunt în conformitate cu ceea ce ar vrea Dumnezeu să ne dea şi ne-ar fi de folos:
1 Ioan 5:14-15 „Îndrăzneala, pe care o avem la El, este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. Şi dacă ştim că ne ascultă, orice i-am cere, ştim că suntem stăpîni pe lucrurile pe care I le-am cerut.”
Rugăciunea trebuie să fie comunicarea directă cu Dumnezeu.
Ea trebuie să fie ca o „respiraţie a sufletului”.
1 Tesaloniceni 5:17 „Rugaţi-vă neîncetat”.