Ce este credinţa? Credinţa este acelaşi lucru cu religia? Ce spune Biblia despre credinţă?
Mulţi oameni confundă credinţa cu religia. Chiar dacă cei doi termeni pot avea multe în comun, totuşi nu sunt acelaşi lucru. Voi cita definiţiile celor doi termeni pentru a vedea care este diferenţa. Iată ce spune DEX-ul:
CREDÍNŢĂ, credinţe, s.f. 1. Faptul de a crede în adevărul unui lucru; convingere, siguranţă, certitudine. ŕ Profesiune de credinţă = declaraţie publică pe care o face cineva asupra principiilor sau convingerilor sale. 2. (Înv.) Încredere (pe care o inspiră cineva). ŕ Loc. adv. În credinţă = într-adevăr. ŕ Expr. A-şi mânca credinţa = a se comporta astfel încât nu mai inspiră încredere. (Înv.) A bea (sau a lua, a sorbi) credinţă (sau credinţa) = a gusta din mâncărurile servite domnitorului pentru a-l încredinţa că nu sunt otrăvite. 3. Fidelitate, devotament, statornicie faţă de cineva sau de ceva. ¨ (Reg.) Logodnă. 4. Speranţă, nădejde. 5. Convingere despre existenţa lui Dumnezeu; mărturisire a acestei convingeri prin respectarea prescripţiilor bisericeşti; religie, cult. – Lat. *credentia.
RELÍGIE, religii, s.f. 1. Sistem de credinţe (dogme) şi de practici (rituri) privind sentimentul divinităţii şi care îi uneşte, în aceeaşi comunitate spirituală şi morală, pe toţi cei care aderă la acest sistem; totalitatea instituţiilor şi organizaţiilor corespunzătoare; confesiune, credinţă. ¨ Fig. Crez, cult. 2. Disciplină predată în şcoală, având ca scop educarea şi instruirea elevilor în spiritul religiei (1) date. – Din fr. religion, lat. religio, -onis, germ. Religion.
În Sfânta Scriptură există o definiţie foarte frumoasă pentru credinţă:
Evrei 11:1 „Şi credinţa este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd.”
Sunt lucruri pe care le credem fără să vedem dovezi palpabile: cum ar fi existenţa lui Dumnezeu. Deşi nu-l putem vedea pe Dumnezeu, putem simţi foarte bine şi clar care sunt „efectele” existenţei Sale.
Vântul nu se vede, dar efectele lui sunt pemanent vizibile, pe oriunde trece el, mai ales dacă o face cu viteză mai mare.
Credinţa este absolut necesară în relaţia cu Dumnezeu.
Evrei 11:6 „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”
Domnul Hristos, în repetate rânduri, a mustrat pe ucenicii Săi pentru că nu aveau credinţă, sau aceasta era prea mică.
Matei 8:24-26 Şi deodată s-a stârnit pe mare o furtună atât de straşnică, încât corabia era acoperită de valuri. Şi El dormea. Ucenicii s-au apropiat de El, şi L-au deşteptat, strigând: „Doamne, scapă-ne, că pierim!” El le-a zis: „De ce vă este frică, puţin credincioşilor?” Apoi S-a sculat, a certat vânturile şi marea, şi s-a făcut o linişte mare.
Matei 16:6-8 Isus le-a zis: „Luaţi seama şi păziţi-vă de aluatul Fariseilor şi al Saducheilor.” Ucenicii se gândeau în ei, şi ziceau: „Ne zice aşa pentru că n-am luat pâini!” Isus, care cunoştea lucrul acesta le-a zis: „Puţin credincioşilor, pentru ce vă gândiţi că n-aţi luat pâini?
Luca 8:23-25 Pe când vâsleau ei, Isus a adormit. Pe lac s-a stîrnit un aşa vârtej de vânt, că se umplea corabia cu apă şi erau în primejdie. Au venit la El, L-au deşteptat şi au zis: „Învăţătorule, Învăţătorule, pierim.” Isus S-a sculat, a certat vântul şi valurile înfuriate, care s-au potolit: şi s-a făcut linişte. Apoi a zis ucenicilor Săi: „Unde vă este credinţa?” Plini de spaimă şi de mirare, ei au zis unii către alţii: „Cine este acesta de porunceşte chiar şi vânturilor şi apei şi-L ascultă?”
Biblia are foarte multe versete ce vorbesc despre credinţă. Unele sunt de o valoare excepţională:
Faptele Apostolilor 3:16 Prin credinţa în Numele lui Isus a întărit Numele Lui pe omul acesta pe care-l vedeţi şi-l cunoaşteţi; credinţa în El a dat omului acestuia o tămăduire deplină, cum vedeţi cu toţii.
Galateni 3:26 Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu, prin credinţa în Hristos Isus.
2 Petru 1:5-7 De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştinţa; cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia; cu evlavia, dragostea de fraţi; cu dragostea de fraţi, iubirea de oameni.
1 Ioan 5:3-4 Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Şi poruncile Lui nu sunt grele, pentru că oricine este născut din Dumnezeu, biruieşte lumea; şi ceea ce câştigă biruinţa asupra lumii, este credinţa noastră.
În concluzie:
Nu poţi fi creştin dacă nu ai credinţă.