Întrebări importante…

şi răspunsuri pe măsură

Să ne rugăm la sfinţi?

Este corect să ne rugăm sfinţilor? Pot sfinţii să mijlocească pentru noi? Ce spune Biblia cu privire la acest subiect?

Biblia nu are niciun exemplu cu privire la vreao persoană care să se fi rugat vreunei alte persoane (oricât de sfântă ar fi fost) şi acest lucru să fie apreciat.

 

Există două exemple clare de situaţii, când, intenţia unor persoane de a se închina altora (din categoria numită de către noi ca fiind „sfinţi”) a fost stopată prompt.
Fapte 10:25-26 Când era să intre Petru, Corneliu, care-i ieşise înainte, s-a aruncat la picioarele lui, şi i s-a închinat. Dar Petru l-a ridicat, şi a zis: „Scoală-te, şi eu sunt om!”

Fapte 14:11-15 La vederea celor făcute de Pavel, noroadele şi-au ridicat glasul, şi au zis în limba licaoneană: „Zeii s-au coborît la noi în chip omenesc.” Pe Barnaba îl numeau Jupiter, iar pe Pavel Mercur, pentru că mânuia cuvântul. Preotul lui Jupiter, al cărui templu era la intrarea cetăţii, a adus tauri şi cununi înaintea porţilor, şi voia să le aducă jertfă, împreună cu noroadele. Apostolii Barnaba şi Pavel, când au auzit lucrul acesta, şi-au rupt hainele, au sărit în mijlocul norodului, şi au strigat: „Oamenilor, de ce faceţi lucrul acesta? Şi noi suntem oameni de aceeaşi fire cu voi, noi vă aducem o veste bună, ca să vă întoarceţi de la aceste lucruri deşarte la Dumnezeul cel viu, care a făcut cerul, pământul şi marea, şi tot ce este în ele.

 

Oricât de „sfinţi” ar fi sfinţii, ei au fost tot oameni. Ei au avut slăbiciuni ca şi noi. Şi ei au avut nevoie de rugăciune şi s-au rugat.

Iacov 5: 17-18 „Ilie era un om supus aceloraşi slăbiciuni ca şi noi; şi s-a rugat cu stăruinţă să nu ploaie, şi n-a plouat deloc în ţară trei ani şi şase luni. Apoi s-a rugat din nou, şi cerul a dat ploaie, şi pămîntul şi-a dat rodul.”

Rugăciunea trebuie să fie adresată doar Tatălui Nostru Ceresc.

Ioan 4:23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, cînd închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

 

Nu trebuie, nu e nevoie şi nu există intermediari sau mijlocitori în afară de Domnul Isus Hristos:

Faptele Apostolilor 4:10 „…s-o ştiţi toţi, şi s-o ştie tot norodul lui Israel! Omul acesta se înfăţişează înaintea voastră pe deplin sănătos, în Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-aţi răstignit, dar pe care Dumnezeu L-a înviat din morţi. El este „piatra lepădată de voi, zidarii, care a ajuns să fie pusă în capul unghiului.”  În nimeni altul nu este mântuire: căci nu este sub cer nici un alt Nume dat oamenilor, în care trebuie să fim mântuiţi.”

1 Timotei 2:5-6 „Căci este un singur Dumnezeu şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită,…”

1 Ioan 2:1-2 „Copilaşilor, vă scriu aceste lucruri, ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Mijlocitor, pe Isus Hristos, Cel neprihănit. El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre şi nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale întregii lumi.”

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Copyright © 2018 Întrebări importante...