„Nimeni să nu vă judece…”

Din moment ce Pavel declară: „Nimeni să nu vă judece cu privire la Sabatul biblic” nu este astfel păzirea sabatului inutilă (Col.2:16.17)?
Primul lucru pe care trebuie să-l facem este acela de a citi cu mare atenţie versetele:

Coloseni 2:16-17  „Nimeni, deci, să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat, care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”

Acest pasaj, este unul dintre cele mai greşit înţelese pasaje din Biblie. Unul dintre principiile de interpretare a Bibliei este acela că nu trebuie să îngădui ca ceea ce poate fi într-o anumită măsură neclar să te împiedice să accepţi şi să faci ceea ce înţelegi în mod clar.

Biblia este foarte clară în privinţa Sabatului. El a fost dat la creaţiune (Gen.2:1-3), Isus l-a păzit (Luca 4:16 ), Pavel l-a păzit (Fp.13:42-44 ) şi va fi păzit şi în ceruri ( Is.66:22.23 ).

Biblia menţionează două feluri de sabate: Sabatul zilei a şaptea şi sabatele anuale.

Sabatul zilei a şaptea, instituit la creaţiune şi făcând parte din Legea celor 10 porunci, este un memento săptămânal al Creatorului Atotputernic şi plin de iubire.

Sabatele anuale sunt legate în mod specific de istoria poporului Israel.

Col.2:16.17 afirmă: Nimeni să nu vă judece cu privire la zilele de sabat care sunt umbra lucrurilor viitoare„.

Sabatul zilei a şaptea este un memorial al creaţiunii şi nu o umbră a lucrurilor viitoare. Evrei 10:1 leagă legea umbrei lucrurilor viitoare de jertfele de animale. Ezech.45:17 foloseşte exact aceleaşi expresii în exact acceaşi ordine ca în Col.2:16.17 şi leagă acest lucru de sistemele ceremoniale cu privire la sărbători şi jertfe ( jertfe de mâncare, de băutură, adunări de sărbătoare, luni noi, şi sabate ca să se facă ispăşire pentru casa lui Israel).

Lev.23:3 vorbeşte despre Sabatul Zilei a Şaptea.

Lev.23:5-32 vorbeşte despre sabatele ceremoniale (paştele v.5; pâinea nedospită v.6; snopul de legănat v.10; Ziua Ispăşirii v.27-32; corturile v.34-36). Atât sărbătoarea trâmbiţelor (v.24 ) cât şi Ziua Ispăşirii (v.32 ) sunt numite în mod specific sabate. Aceste sabate anuale erau intim legate de evenimente care arătau înainte către moartea lui Isus şi către a doua Sa venire. Ele erau desemnate de Dumnezeu ca să arate către sau să prefigureze venirea lui Mesia. Lev.23:37 foloseşte limbajul din Col.2:16.17 pentru a descrie aceste sabate ceremoniale. Lev.23:38 face deosebire între sabatele ceremoniale şi Sabatul Zilei a Şaptea folosind expresia „pe lângă sabatele Domnului”.

Deoarece Hristos a venit, sabatele preînchipuitoare ale legii ceremoniale şi-au găsit împlinirea în El.

Sabatul Zilei a Şaptea continuă să ne conducă înapoi la Dumnezeul care ne-a făcut. Poporul lui Dumnezeu va păzi acest Sabat ca pe un semn distinctiv al relaţiei lor cu El. (Apoc.14:12; Ezech.20:12.20)

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.