Ce ne învaţă Biblia despre vorbirea în limbi? În ce fel de limbi au vorbit apostolii după coborârea Duhului Sfânt? Este vorbirea în limbi ceva necesar bisericii?
Atunci când ne referim la darul vorbirii în limbi, noi trebuie să luăm în cosiderare următoarele aspecte:
1. În Faptele Apostolilor, capitolul 2, limbile în care au vorbit apostolii erau limbi reale, folosite pentru a îndepărta barierele de limbă, pentru a comunica Evanghelia şi pentru a autentifica adevărul (Fapte 2:4-8)
2. Cuvântul ” glossalalia ” înseamnă limbi (limbaje – vezi Apoc. 14;6)
3. În Faptele Apostolilor există doar trei referiri la vorbirea în limbi (Fapte cap. 2,10,19). Manifestările acestea aveau loc doar atunci când de faţă erau şi oameni din alte grupuri de limbă.
a. în Fapte 2, limbile folosite de apostli sunt limbi reale (vers. 8,11)
b. în Fapte 10, după ce L-au primit pe Isus, Corneliu şi casa lui au început să vorbească în limbi. Petru era evreu, Corneliu era grec. Corneliu a vorbit într-o limbă reală, pe care Petru a înţeles-o. Faptul acesta i-a confirmat lui Petru convertirea lui Corneliu. (Fapte 11:17 spune că era acelaşi dar pe care Il primiseră ucenicii).
c. Pavel, apostolul internaţional, a asistat la vorbirea în limbi în Efes (Fapte 19). De fiecare dată când Biblia menţionează vorbirea în limbi în Faptele apostolilor, de faţă sunt prezenţi oameni din mai multe grupuri lingvistice.
4. Biserica din Corint era, pentru Pavel, biserica ” problemă „. Membrii ei erau adesea implicaţi în lupte şi conflicte. În Corint, Pavel a încercat să limiteze pervertirea darului veritabil al vorbirii în limbi. Pentru aceasta, el le-a prezentat următoarele instrucţiuni :
a. Să vorbescă doar câte o persoană, pe rând. (1 Cor. 14:27)
b. întotdeauna trebuia să existe un tălmăcitor. (1 Cor. 14:28)
c. La un servici divin să vorbească cel mult doi sau trei. (1 Cor. 14:27)
d. Vorbitorul să înţeleagă şi să stăpânească el însuşi ceea ce spune. (1 Cor. 14:32)
e. Dumnezeu nu este un Dumnezeu al neorânduielii sau al confuziei. (1 Cor. 14:33)
5. Pavel a făcut apel la o comunicare inteligentă. (1 Cor. 14:9,19)
6. Deoarece Duhul Sfânt ” traduce ” rugăciunile noastre în limbajul cerului, mijlocind pentru noi la tronul lui Dumnezeu, nu este nevoie ca noi să vorbim într-o limbă pe care nu o înţelegem. (Rom. 8:26)
7. Deoarece cea mai înaltă înzestrare pe care ne-a dat-o Dumnezeu este raţiunea noastră, este periculos să îngăduim vreunei puteri să ne controleze mintea. Mintea este sediul inteligenţei. Cu ajutorul minţii ne închinăm lui Dumnezeu. Orice închinare în care nu este implicată raţiunea poate deveni o manipulare emoţională (Fil.2:5).
8. Vorbirea în limbi este doar unul dintre darurile spirituale. Nu vorbirea în limbi ci mărturisirea (predicarea Evangheliei) este semnul umplerii cu Duhul Sfânt! (Fapte 1:6-8)
9. Nu toţi vor primi darul vorbirii în limbi limbi reale) pentru a predica Evanghelia. Atunci când lucrarea lui Dumnezeu va avea nevoie de acest dar, El Il va da Bisericii Sale (1 Cor.12:6-11.18. 29. 30).