Ce sfinţeşte Dumnezeu?

Ce sfinţeşte Dumnezeu? Lucruri, obiecte sau oameni? … Şi cum sfinţeşte Dumnezeu?

De-alungul timpului, Dumnezeu a sfinţit şi lucruri, şi obiecte dar şi oameni. Şi Dumnezeu nu a sfinţit doar atât. Dumnezeu are singurul drept de a decide ce sfinţeşte şi ce nu. Sunt convins că El, ca şi Suveran al Universului, nici nu se uită la anumite „simulări” de sfinţire care au loc astăzi pe pământul nostru.

Sunt extrem de uimit cum, fără niciun suport biblic, unii oameni sfinţesc astăzi maşini, crâşme, hoteluri sau chiar case de toleranţă. Este de neimaginat unde a ajuns această „afacere” cu un element de o importanţă covârşitoare – sfinţenia.

Să vedem cam ce a sfinţit Dumnezeu de-alungul timpului:

1. Loc sau teritoriu cu titulatură de „sfânt temporar”:
Dumnezeu sfinţeşte automat tot ceea ce „atinge”. Prezenţa Sa duce instantaneu la sfinţirea acelui loc sau acelui spaţiu. Sfinţirea nu este însă definitivă. Ea durează doar cât timp este prezenţa lui Dumnezeu. După aceea locul redevine ceea ce a fost mai dinainte.
Întâlnirea cu Dumnezeu impune nişte reguli de conduită foarte importante pentru că Dumnezeu este Sfânt.
Geneza 28:16-19 Iacov s-a trezit din somn şi a zis: „Cu adevărat, Domnul este în locul acesta şi eu n-am ştiut.” I-a fost frică şi a zis: „Cît de înfricoşat este locul acesta! Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” Şi Iacov s-a sculat dis-de-dimineaţă, a luat piatra pe care o pusese căpătîi, a pus-o ca stâlp de aducere aminte şi a turnat untdelemn pe vârful ei. A dat locului acestuia numele Betel; dar mai înainte cetatea se chema Luz.
Exodul 3:4-5 Domnul a văzut că el se întoarce să vadă; şi Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului şi a zis: „Moise! Moise!” El a răspuns: „Iată-mă!” Dumnezeu a zis: „Nu te apropia de locul acesta; scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care calci este un pământ Sfânt.”
Exodul 19:20-21 Domnul S-a pogorât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus. Domnul i-a zis lui Moise: „Pogoară-te şi porunceşte poporului cu tot dinadinsul să nu dea buzna spre Domnul, ca să se uite, pentru ca nu cumva să piară un mare număr dintre ei.
Iosua 5:13-15 Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii, şi s-a uitat. Şi iată un om stătea în picioare înaintea lui, cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el, şi i-a zis: „Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?” El a răspuns: „Nu, ci Eu Sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit.” Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat, şi I-a zis: „Ce spune Domnul meu robului Său?” Şi Căpetenia oştirii Domnului i-a zis lui Iosua: „Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este Sfânt.” Şi Iosua a făcut aşa.
Matei 18:20 Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, Sunt şi Eu în mijlocul lor.” (deşi mulţi afirmă că acest verset s-ar referi strict la locaşul de închinare, eu consider că Dumnezeu sfinţeşte orice loc unde copiii Săi se adună pentru a se închina în Duh şi în Adevăr).

2. Loc, construcţie sau teritoriu sfinţit pentru un anumit scop:
Dumnezeu a cerut oamenilor să i se închine, pentru că El este Singurul Dumnezeu Atotputernic şi este Sfânt. Fie că era vorba de un altar, un Cort, un Templu, o Biserică, o casă sau chiar orice clădire unde era sau este invocată prezenţa lui Dumnezeu, în mod organizat, locul acela este Sfânt, prin dedicare. Aşa a fost şi la Cortul Întâlnirii şi la Templul lui Solomon. Bisericile de astăzi (indiferent de confesiune) înainte de a fi utilizate sunt dedicate sau „sfinţite”.
Exodul 25:8 Să-Mi facă un locaş Sfânt şi Eu voi locui în mijlocul lor. (referitor la Cortul Întâlnirii)
Numeri 18:5 Să păziţi cele privitoare la Sfântul locaş şi altar, ca să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel.
1 Cronici 28:9-10 Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău, şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie. Vezi acum că Domnul te-a ales, ca să zideşti o casă care să-I slujească de locaş Sfânt. Întăreşte-te şi lucrează.” (referirea este cu privire la Templul lui Solomon)
Ezechiel 45:1-4 „Când veţi împărţi ţara ca moştenire prin sorţ, să ridicaţi ca dar Sfânt pentru Domnul o bucată din ţară, lungă de douăzeci şi cinci de mii de coţi şi lată de zece mii: aceasta va fi Sfântă în toată întinderea ei. Din bucata aceasta veţi lua pentru Sfântul Locaş cinci sute de coţi în lung şi cinci sute de coţi în lat, în patru laturi; şi cincizeci de coţi ca loc slobod de jur împrejur. Din această întindere să măsori o bucată lungă de douăzeci şi cinci de mii şi lată de zece mii, pentru Sfântul Locaş, pentru Locul preaSfânt. Aceasta este partea Sfântă din ţară: ea va fi a preoţilor care fac slujba în Sfântul Locaş, care se apropie de Domnul să-I slujească; acolo vor fi casele lor, şi acesta va fi un loc Sfânt pentru Locaşul cel Sfânt.
Şi în ceea ce priveşte Locaşul Sfânt trebuie să avem în vedere reguli stricte de comportament.
Numeri 18:5 Să păziţi cele privitoare la Sfântul locaş şi altar, ca să nu mai fie mânie împotriva copiilor lui Israel.
Eclesiastul 5:1-2 Păzeşte-ţi piciorul, când intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta. Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.

3. Vase, haine, mobilă sau alte obiecte sfinte:
Începând din vechime, pentru anumite acte de cult, în procesul mai amplu şi mai complex al închinării, se utilizează diverse vase, haine, obiecte sau chiar mobilă. Acestea sunt special puse deoparte (sau sfinţite) şi nu sunt folosite decât pentru acele ritualuri pentru care au fost dedicate.
Exodul 28:4 Iată veşmintele pe care le vor face: un pieptar, un efod, o mantie, o tunică lucrată la gherghef, o mitră şi un brâu. Să facă fratelui tău Aaron şi fiilor săi veşminte sfinte, ca să-Mi împlinească slujba de preot.
Exodul 30:26-29 Cu el să ungi Cortul Întâlnirii şi chivotul mărturiei, masa şi toate uneltele ei, sfeşnicul şi uneltele lui, altarul tămâierii, altarul arderilor-de-tot cu toate uneltele lui şi ligheanul cu piciorul lui. Să sfinţeşti aceste lucruri şi ele vor fi prea sfinte; oricine se va atinge de ele va fi sfinţit.
Exodul 40:10 Să ungi altarul pentru arderile-de-tot şi toate uneltele lui şi să sfinţeşti altarul; şi altarul va fi preaSfânt.
Exodul 40:11 Să ungi ligheanul cu piciorul lui şi să-l sfinţeşti.
Ezra 8:26-28 Am dat în mâinile lor şase sute cincizeci de talanţi din argint, unelte din argint de o sută de talanţi, o sută de talanţi din aur, douăzeci de pahare din aur de o mie de darici, şi două vase din aramă frumoasă poleită, tot atât de scumpă ca aurul. Apoi le-am zis: „Sunteţi închinaţi Domnului. Vasele acestea Sunt lucruri sfinte, şi argintul şi aurul acestea Sunt un dar de bună voie făcut Domnului, Dumnezeului părinţilor voştri.
Daniel 5:23-24 Ci te-ai înălţat împotriva Domnului cerurilor; vasele din casa Lui au fost aduse înaintea ta, şi aţi băut vin cu ele, tu şi mai marii tăi, nevestele şi ţiitoarele tale; ai lăudat pe dumnezeii din argint, din aur, din aramă, din fier, din lemn şi din piatră, care nici nu văd, nici n-aud, şi nici nu pricep nimic, şi n-ai slăvit pe Dumnezeul în mâna căruia este suflarea ta şi toate căile tale! De aceea a trimis El acest cap de mână, care a scris scrierea aceasta.

4. Oameni sau fiinţe puse deoparte:
De-alungul timpului pentru o anumită slujbă sau pentru un anumit rol, au fost sfinţite persoane (sfinţiţi pentru a răspunde chemării Domnului). Punerea deoparte sau sfinţirea pentru o slujbă nu însemna câtuşi de puţin imposibilitatea celor sfinţiţi de a greşi.
Exodul 13:2 „Pune-Mi deoparte ca Sfânt pe orice întâi-născut, pe orice întâi-născut dintre copiii lui Israel, atât dintre oameni cât şi dintre dobitoace: este al Meu.”
Exodul 28:41 Să îmbraci cu ele pe fratele tău Aaron şi pe fiii lui, împreună cu el. Să-i ungi, să-i închini în slujbă, să-i sfinţeşti şi-Mi vor sluji ca preoţi.
Exodul 29:1 Iată ce vei face ca să-i sfinţeşti şi să-Mi împlinească slujba de preoţi. Ia un viţel şi doi berbeci fără cusur.
Exodul 30:30 Să ungi, de asemenea, pe Aaron şi pe fiii lui şi să-i sfinţeşti, ca să fie în slujba Mea ca preoţi.
1 Împăraţi 19:15-16 Domnul i-a zis: „Du-te, întoarce-te pe drumul tău prin pustie până la Damasc; şi când vei ajunge, să ungi pe Hazael ca împărat al Siriei. Să ungi şi pe Iehu, fiul lui Nimşi, ca împărat al lui Israel; şi să ungi pe Elisei, fiul lui Şafat, din Abel-Mehola, ca prooroc în locul tău.
1 Cronici 23:13 Fiii lui Amram: Aaron şi Moise. Aaron a fost pus deoparte să fie sfinţit ca preaSfânt, el şi fiii lui pe vecie, ca să aducă tămâie înaintea Domnului, să-I facă slujba, şi să binecuvânteze pe vecie în Numele Lui.
Faptele Apostolilor 13:2 Pe când slujeau Domnului şi posteau, Duhul Sfânt a zis: „Puneţi-Mi deoparte pe Barnaba şi pe Saul pentru lucrarea la care i-am chemat.”
Romani 1:1 Pavel, rob al lui Isus Hristos, chemat să fie apostol, pus deoparte ca să vestească Evanghelia lui Dumnezeu,

5. Dumnezeu a sfinţit o parte din timp:
Dumnezeu a hotărât să pună deoparte o zi specială pentru întâlnirea creaturilor cu Sine. Sabatul, încă din Eden a fost o zi specială.
Geneza 2:2-3 În ziua a şaptea Dumnezeu Şi-a sfârşit lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise şi o făcuse.
Exodul 20:8-11 Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti. Să lucrezi şase zile şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău: să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta. Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul şi marea, şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit; de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit-o.
Leviticul 23:3 Şase zile să lucraţi; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, cu o adunare Sfântă. Să nu faceţi nici o lucrare în timpul ei: este Sabatul Domnului, în toate locuinţele voastre.
Neemia 9:14 Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel Sfânt, şi le-ai dat prin robul Tău Moise, porunci, învăţături şi o lege.
Isaia 56:2 Ferice de omul care face lucrul acesta, şi de fiul omului care rămâne statornic în el, păzind Sabatul, ca să nu-l pângărească, şi stăpânindu-şi mâna, ca să nu facă nici un rău!
Isaia 58:13-14 Dacă îţi vei opri piciorul în ziua Sabatului, ca să nu-ţi faci gusturile tale în ziua Mea cea Sfântă; dacă Sabatul va fi desfătarea ta, ca să sfinţeşti pe Domnul, slăvindu-L, şi dacă-l vei cinsti, neurmând căile tale, neîndeletnicindu-te cu treburile tale şi nededîndu-te la flecării, atunci te vei putea desfăta în Domnul, şi Eu te voi sui pe înălţimile ţării, te voi face să te bucuri de moştenirea tatălui tău Iacov; căci gura Domnului a vorbit.”
Marcu 2:27 Apoi le-a zis: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat;

6. Dumnezeu poate sfinţi orice vrea – direct sau indirect.
Prin decizie unilaterală Dumnezeu poate sfinţi şi lucruri mai „ciudate”… chiar şi bani. Este decizia şi responsabilitatea Sa.
Datoria noastră este de a accepta ceea ce sfinţeşte El, de a recunoaşte şi de a ne comporta ca atare.
Atunci când Dumnezeu sfinţeşte obiecte sau lucruri, acestea nu simt. În schimb oamenii ar trebui să simtă sfinţirea împreună cu Dumnezeu. Sfinţit = pus deoparte – asta înseamnă un stil de viaţă diferit (alimentaţie, comportament, atitudine, închinare, credincioşie, etc.)
Leviticul 11:44 Căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru; voi să vă sfinţiţi, şi fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt; să nu vă faceţi necuraţi prin toate aceste târâtoare care se târăsc pe pământ.
Leviticul 11:45 Căci Eu Sunt Domnul, care v-am scos din ţara Egiptului, ca să fiu Dumnezeul vostru, şi să fiţi sfinţi; căci Eu Sunt Sfânt.
Leviticul 19:2 „Vorbeşte întregii adunări a copiilor lui Israel, şi spune-le: Fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul, Dumnezeul vostru.
Leviticul 20:7 Voi, să vă sfinţiţi, şi să fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Domnul, Dumnezeul vostru.
Leviticul 20:26 Voi să-Mi fiţi sfinţi, căci Eu Sunt Sfânt, Eu, Domnul; Eu v-am pus de o parte dintre popoare, ca să fiţi ai Mei.
Numeri 15:40 Să vă aduceţi astfel aminte de poruncile Mele, să le împliniţi, şi să fiţi sfinţi pentru Dumnezeul vostru.

7. Sfinţii – sau cei care vor fi mântuiţi:
În accepţiunea Bibliei, cei care ascultă de Dumnezeu, împlinesc poruncile Sale şi trăiesc tot Adevărul lăsat de Dumnezeu şi aşa cum l-a lăsat Dumnezeu.
Psalmi 34:9 Temeţi-vă de Domnul, voi, sfinţii Lui, căci de nimic nu duc lipsă cei ce se tem de El!
Efeseni 2:19-22 Aşa dar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi proorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos. În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu Sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi Sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un lăcaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.
Apocalipsa 14:12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.

Cam acestea sunt consideraţiunile mele, pe baza Scripturii, cu privire la sfinţire.