De unde vine termenul de Trinitate şi ce înseamnă?
Trinitatea reprezintă reunirea a trei persoane sau a trei lucruri care constituie o unitate de sine stătătoare. Trinitatea este un cuvânt întrebuinţat în mod special ca termen teologic în doctrina creştină.
În Creştinism, Trinitatea este doctrina teologică care afirmă unitatea tainică a celor trei feţe sau ipostaze ale divinităţii (Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh), prin care se întruchipează Dumnezeu.
Expresie sinonimă: Sfânta Treime.
Cuvântul a fost folosit prima oara de Teofil, care a trăit din 116 până în 181, era creştină. El a fost “inventat” tocmai pentru a exprima învăţătura biblică despre un singur Dumnezeu (deci unitate) manifestat în trei Persoane distincte (de unde si prefixul „tri”) = TRI(u)NITATE
Deşi termenul “Trinitate” nu este menţionat ca atare în Sfânta Scriptură (nici un apostol sau proroc nu a scris despre aceasta), la 28 februarie 380, împăratul Teodosiu I (347-395) a declarat „Credinţa trinitară” drept religie de stat. Primul conciliu de la Constantinopol a confirmat această decizie în luna mai 381. Astfel, toţi cetăţenii Imperiului Roman au fost obligaţi să accepte religia creştină.
Argumente Biblice implicite (nu explicite) pentru Trinitate:
- În Geneza 1:26, Dumnezeu spune: “Să FACEM om după chipul NOSTRU.”
- Geneza 11: 7. „Haidem! Să Ne coborâm şi să le încurcăm acolo limba, ca să nu-şi mai înţeleagă vorba unii altora.”
- Isaia 6:1 “În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul”. Cine este “Domnul” pe care l-a văzut Isaia? Versetul 5 ne răspunde la întrebare:”…am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor”.
- Ioan 1:18 se spune că: ”Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu (adică pe Tatăl); singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut”. Care sa fie atunci semnificaţia acestui text în relaţie cu Trinitatea? Când corelezi această trimitere cu Ioan 12:34-41, reiese clar că DOMNUL, pe care l-a văzut Isaia nu a fost altul decât Isus!În versetul 8, Isaia spune ca a auzit “glasul Domnului întrebând: “Pe cine să trimit, şi cine va merge pentru Noi?” Iarăşi este folosită persoana întâi plural.
- În versetul 9, Isaia citează “glasul Domnului”: “El a zis atunci:”Du-te şi spune poporului acestuia: ”Întruna veţi auzi şi nu veţi înţelege; întruna veţi vedea şi nu veţi pricepe.” Cine este atunci acest “glas al Domnului?” Comparaţi acest text cu cel din Fapte 28:25-27 unde se spune:”Bine a spus Duhul Sfânt prin prorocul Isaia către părinţii voştri, când a zis…”Veţi auzi cu urechile voastre, si nu veţi înţelege; cu ochii voştri veţi privi, si nu veţi vedea…” Este glasul Duhului lui Dumnezeu!
- Isaia 6:3 “Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!” Oare de ce se spune de 3 ori sfânt?
- Isaia 48:12-13 şi 16 „Ascultă-Mă, Iacove! Şi tu Israele, pe care te-am chemat! Eu, Eu sunt Cel dintâi, şi tot Eu sunt şi Cel din urmă. Mâna Mea a întemeiat pământul şi dreapta Mea a întins cerurile: cum le-am chemat, s-au şi înfăţişat îndată. Apropiaţi-vă de Mine, şi ascultaţi! De la început n-am vorbit în ascuns, de la obîrşia acestor lucruri, am fost de faţă. Şi acum, Domnul Dumnezeu m-a trimis cu Duhul Său. ”Iehova (Tatăl) şi Duhul Sfânt îl trimit pe Domnul Isus Hristos!
- Isaia 63:7-10 . Voi vesti îndurările Domnului, faptele Lui minunate, după tot ce a făcut Domnul pentru noi! Voi spune marea Lui bunătate faţă de casa lui Israel, căci i-a făcut după îndurările şi bogăţia dragostei Lui. El a zis: „Negreşit, ei sunt poporul Meu, nişte copii care nu vor fi necredincioşi!” Şi astfel, El s-a făcut Mântuitorul lor. În toate necazurile lor n-au fost fără ajutor, şi Îngerul care este înaintea Feţei Lui i-a mântuit; El Însuşi i-a răscumpărat, în dragostea şi îndurarea Lui, şi necurmat i-a sprijinit şi i-a purtat în zilele din vechime. Dar ei au fost neascultători şi au întristat pe Duhul Lui cel sfânt, iar El li s-a făcut vrăjmaş şi a luptat împotriva lor.
Un argument foarte puternic este existenţa trinităţii răului în cartea Apocalipsa (cap 13, 19:20 şi 20:10):
- Balaurul
- Fiara
- Froorocul mincinos
Dintotdeauna Satan a vrut să contrafacă ceea ce a făcut Dumnezeu sau să-L imite (binenţeles totul cu intenţie diabolică)