Este adevărat că în Vechiul Testament oamenii au fost mântuiţi prin păzirea legii, în timp ce în Noul Testament mântuirea este prin har ?
Dumnezeu a fost, este şi va fi acelaşi.
Scriptura afirmă în Evrei 13:8 „Isus Hristos este acelaşi ieri şi azi şi în veci!”
Atât în Vechiul Testament cât şi în Noul Testament, mântuirea este prin har, prin credinţă. Dumnezeu nu are două metode de mântuire.
Tit 2:11 afirmă:” Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat „.
În Vechiul Testament oamenii au fost mântuiţi prin Hristos Cel care urma să vină. Fiecare miel sacrificat arăta înainte către venirea lui Mesia (Gen. 3:21; Gen. 22:9-13).
Întreg sistemul ceremonial „trimitea” la jertfa de pe Golgota. Iertarea nu se putea face decât prin sânge – iar Legea spunea doar cum să se facă sacrificiul. Legea sau păzirea ei nu aducea iertare şi nici mântuire.
Evrei 9:22 „Şi, după Lege, aproape totul este curăţit cu sânge; şi fără vărsare de sînge, nu este iertare. ”
În Noul Testament oamenii sunt mântuiţi prin Hristos Cel care a venit. În primul caz, credinţa privea înainte spre cruce; în cel de-al doilea, credinţa priveşte înapoi spre cruce. Isus este singurul mijloc de mântuire (Fapte 4:12)
Efeseni 1:7-10 „În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său, pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voiei Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuşi, ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-Şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ.”
Evrei 9:11-12 Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mîini, adică nu este din zidirea aceasta, şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul preasfânt, nu cu sînge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.
Evrei 13:11-12 „În adevăr, trupurile dobitoacelor al căror sânge este adus de marele preot în Locul preasfânt, pentru păcat, „sunt arse de tot afară din tabără.” De aceea şi Isus, ca să sfinţească norodul cu însuşi sângele Său, a pătimit dincolo de poartă.”