Aş dori să ştiu dacă mai trebuie ţinute Sărbătorile lui Dumnezeu date prin Moise, deoarece scrie că sunt o lege vesnică? Exodul 12:17 "Să ţineţi sărbătoarea Azimelor, căci chiar în ziua aceea voi scoate oştile voastre din ţara Egiptului; să ţineţi ziua aceea ca o lege veşnică pentru urmaşii voştri."
Dacă vorbim despre sărbătorile iudaice trebuie să ținem cont de câteva lucruri foarte importante:
1. Legile acestea ceremoniale, în cea mai mare măsură, erau o umbră (un simbol) a ceea ce avea să se întâmple la Golgota.
Iată ce spune Pavel:
Romani 10:4-5 „Căci Hristos este sfârşitul Legii, pentru ca oricine crede în El să poată căpăta neprihănirea.În adevăr, Moise scrie că omul care împlineşte neprihănirea pe care o dă Legea va trăi prin ea.”
Este limpede faptul că aici textul nu se referă la Legea lui Dumnezeu – Legea celor 10 porunci – ci la Legea lui Moise, cea aşezată lângă chivot, adică legea ceremonială.
Un alt verset care clarifică:
Coloseni 2:16-17 „Nimeni dar să nu vă judece cu privire la mâncare sau băutură, cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă sau cu privire la o zi de Sabat,care sunt umbra lucrurilor viitoare, dar trupul este al lui Hristos.”
Sabatele ceremoniale, sistemul jertfelor, lunile noi erau proiecţii a ceea ce avea să se întâmple la moartea lui Hristos pe cruce. Preotul care era de rând, la moartea lui Isus scapă mielul, perdeaua din Templu se rupe şi toate legile ceremoniale iau sfârşit. Se anulează serbarea Paştelor, chiar şi circumcizia (o lege aplicabilă strict evreilor)
Încă un pasaj biblic:
Evrei 9:8-12 „Prin aceasta, Duhul Sfânt arăta că drumul în Locul Preasfânt nu era încă deschis câtă vreme stătea în picioare cortul dintâi.Aceasta era o asemănare pentru vremurile de acum, când se aduc daruri şi jertfe care nu pot duce pe cel ce se închină în felul acesta la desăvârşirea cerută de cugetul lui.Ele sunt doar nişte porunci pământeşti, date ca toate cele privitoare la mâncăruri, băuturi şi felurite spălături, până la o vreme de îndreptare.Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, a trecut prin cortul acela mai mare şi mai desăvârşit, care nu este făcut de mâini, adică nu este din zidirea aceasta,şi a intrat, o dată pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu sânge de ţapi şi de viţei, ci cu însuşi sângele Său, după ce a căpătat o răscumpărare veşnică.”
Apostolul Pavel spune clar că toate aspectele ceremoniale au rămas în picioare „până la o vreme de îndreptare”.
Şi ultimul text pe care-l citez aici:
1 Corinteni 5:7 „Măturaţi aluatul cel vechi, ca să fiţi o plămădeală nouă, cum şi sunteţi, fără aluat, căci Hristos, Paştele noastre, a fost jertfit.”
Pavel este foarte hotrât. Cu alte cuvinte, el spune: „Nu mai ţineţi Paştele ca evreii! Hristos a fost Mielul de Paşte!”
2. Expresia „lege veşnică” nu se referă la faptul că aceste prescripţii ceremoniale nu aveau niciodată un final.
Dacă aplicăm literal cuvântul veşnic, înseamnă că şi în ceruri sau pe Noul Pământ, vom aduce jertfe, vor serba Paştele, vom serba sărbătoarea corturilor, vom mânca azimă, etc.
În Biblie sunt expresii care vizează o anumită perioadă de timp ca şi cum ar fi pentru totdeauna. Voi da câteva exemple:
Geneza 47:26 „Iosif a făcut din aceasta o lege care a rămas în picioare până în ziua de azi şi după care a cincea parte din venitul pământurilor Egiptului este a lui Faraon; numai pământurile preoţilor nu sunt ale lui Faraon.”
Se mai aplică şi astăzi legea dată de Iosif? Nu. E limpede. Ea a încetat odată cu dispariţia Egiptului Antic.
Un alt exemplu:
Ezechiel 46:14 „Vei mai adăuga la el ca dar de mâncare, în fiecare dimineaţă, a şasea parte dintr-o efă şi a treia parte dintr-un hin de untdelemn, pentru stropirea florii de făină. Acesta este darul de mâncare de adus Domnului; aceasta este o lege veşnică, pentru totdeauna!”
Cine dintre oamenii de astăzi, indiferent de naţiune, „în fiecare dimineaţă” aduce un dar de mâncare Domnului aşa cum scrie textul de mai sus?
Mai aducem jertfe de animale cum se făcea în vechime?
Eu, în multe ocazii, îi întreb pe cei care păstrează doar anumite elemente din sistemul ceremonial din vechime (preoţia, tămâia etc.):
„De ce nu aduceţi şi jertfe? De ce nu păstraţi regulile necurăţiei şi ritualurile de curăţire aferente? De ce nu aveţi Ziua Ispăşirii? De ce nu construiţi un Sanctuar ca al evreilor? Unde este vaca roşie?”
3. Legile acestea au fost EXCLUSIV pentru evrei, ca natiune. Sunt ale lor şi sunt specifice.
Propoziţia aceasta se repetă de foarte multe ori în cazul legilor ceremoniale:
„Aceasta este o lege veşnică pentru urmaşii voştri, în toate locurile în care veţi locui.” (Leviticul 3:17; 23:14,21,31,41; Numeri 35:29 şi multe alte referinţe.
Este foarte limpede faptul că Dumnezeu vorbeşte exclusiv poporului Israel după trup.
Toate sărbătorile evreieşti aveau un rol şi o semnificaţie:
- Paştele – eliberarea din robie
- Corturile – călătoria prin pustie timp de 40 de ani
- Ziua Ispăşirii – eliberarea anuală de păcat
- Rusaliile (cincizecimea) – cele dintâi roade
Este incorect să ţinem noi astăzi sărbătorile evreilor. Este tot aşa cum aş ţine zilele speciale ale unui alt popor din care eu nu fac parte şi nici nu locuiesc în ţara lui. Noi, românii, în ţara noastră, ţinem sărbătorile specifice pe care le au turcii, ruşii, americanii sau spaniolii? Nicidecum. Noi le avem pe ale noastre, ca naţiune.
Dumnezeu a lepădat poporul evreu ca naţiune aleasă pentru că L-au lepădat pe Mântuitorul şi au refuzat Evanghelia. Din acel moment, tot ceea ce ţinea de ceremonii nu au mai avut însemnătate şi a fost sistat de însuşi Dumnezeu:
Osea 2:11 „Voi face să înceteze toată bucuria ei, sărbătorile ei, lunile ei cele noi, sabatele ei şi toate praznicele ei.”
Concluzie:
Toate sărbătorile iudaice sunt iudaice. Noi nu suntem iudei. Suntem poporul lui Dumnezeu răscumpărat. Nu mai avem preoţi, nu mai avem jertfe, nu mai avem ceremonii. Aşa spune Biblia, foarte clar.
Este incorect să ţinem DOAR anumite elemente din sistemul de închinare evreiesc! Ori toate, ori niciuna!