Zecimea

Ce este zecimea? Zeciuiala este un lucru care e susţinut de Biblie? Cât trebuie să dea cineva ca parte pentru Dumnezeu? Cui sau unde se dă zecimea?

Biblia are adânc încrustată pe paginile ei doctrina despre zecime sau zeciuială.

Sistemul zecimii este minunat în simplitatea lui. Echitatea lui este dată pe faţă în proporţia cerută atît de la bogaţi, cît şi de la săraci. În proporţia în care
Dumnezeu ne-a dat folosinţa bunurilor Sale, tot astfel noi trebuie să-I întoarcem zecimea.

Când Dumnezeu cere zecimea (Mal. 3, 10), El nu face apel la recunoştinţă sau generozitate. Deşi recunoştinţa trebuie să fie o parte a tuturor manifestărilor noastre faţă de Dumnezeu, noi dăm zecime pentru că Dumnezeu a poruncit. Această zecime aparţine lui Dumnezeu şi El cere ca noi să I-o dăm înapoi.

a) Exemple de zeciuială.

Zeciuiala este o practică acceptată în toată Scriptura. Avraam a dat lui Melhisedec, preotul Celui Prea Înalt, „o zeciuială din toate” (Gen. 14, 20). Făcând astfel, El a recunoscut preoţia divină a lui Melhisedec şi a arătat că este un bun cunoscător al acestei sacre instituţii. Această referire ocazională la zecime arată faptul că ea era deja un obicei stabil la data aceea timpurie.

Este evident că şi Iacov a înţeles cerinţa zeciuielii. Ca exilat şi fugar, el a făcut o juruinţă lui Dumnezeu, zicând: „Îţi voi da a zecea parte din tot ce-Mi vei
da” (Gen. 28, 22). Şi după exod, când poporul Israel era aşezat ca naţiune, Dumnezeu a reafirmat legea zeciuielii ca instituţie divină de care depindea
prosperitatea lui Israel (Lev. 27, 30-32; Num. 18, 24. 26. 28; Deut. 12, 6. 11. 17).

Departe de a desfiinţa această instituţie, Noul Testament îşi însuşeşte valabilitatea ei. Isus a aprobat zeciuiala şi a condamnat pe aceia care violau
spiritul ei (Mat. 23, 23). În timp ce legea ceremonială, care reglementa jertfele ce simbolizau jertfa ispăşitoare a Domnului Hristos, şi-a găsit împlinirea la moartea Sa, legea zecimii nu s-a sfârşit.

Pentru că Avraam este tatăl tuturor credincioşilor, el este modelul creştinilor şi în ceea ce priveşte zecimea. După cum Avraam a dat zecime lui Melhisedec, preotul Celui Prea Înalt, tot astfel credincioşii Noului Testament dau zecimea lui Hristos, marele nostru Mare Preot, în conformitate cu rânduiala lui Melhisedec (Evrei 5, 9. 10; 7, 1-22). 5

b) Folosirea zecimii.

Zecimea este sfîntă şi ea trebuie să fie folosită numai pentru scopuri sacre. Dumnezeu a poruncit: „Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului. orice zeciuială din cirezi şi din turme. să fie o zeciuială închinată Domnului” (Lev. 27, 30-32). „Aduceţi însă la casa visteriei toate zeciuielile”, spunea El, „ca să fie hrană în Casa Mea” (Mal. 3, 10).

În Israel, zecimea era folosită în mod exclusiv pentru leviţi, care, neprimind nici o parte de moştenire în cadrul tribului, trebuia să-şi folosească tot timpul lor în slujba întreţinerii închinării lui Israel, slujind în sanctuar şi instruind poporul în Legea Domnului (Num. 18, 21. 24).

După crucificare, când rolul preoţiei levitice, călăuzite în mod divin s-a terminat, zecimea trebuia să fie încă folosită pentru a-i susţine pe slujitorii
bisericii lui Dumnezeu. Pavel ilustrează acest principiu, subliniindu-l, făcând o paralelă între serviciul levitic şi noua lucrare de slujire a Evangheliei. El declara:
„Dacă am semănat printre voi lucrurile duhovniceşti, mare lucru este dacă vom secera bunurile voastre vremelnice? Dacă se bucură alţii de acest drept asupra voastră, nu ni se cade cu mult mai mult nouă?. Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu şi că cei ce slujesc altarului au parte de la altar? Tot aşa Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie” (1 Cor. 9, 11-14).

Membrii bisericii, deci, aduc de bunăvoie zecimea lor la „casa visteriei, ca să fie hrană în Casa Mea” (Mal. 3, 10). Cu alte cuvinte, astfel încât să fie suficiente fonduri în biserica lui Dumnezeu, pentru a asigura mijloacele de trai, ca slujitorii ei să ducă mai departe Evanghelia.

Author: Viorel

2 thoughts on “Zecimea

  1. Care este dovada continuitatii in Biserica Primara (sau Biserica Crestina) a zecimii?

    Argumentul ca Isus nu a desfiintat zecimea nu este valid deoarece El inca era in cadrul sistemului iudaic ce nu era inca desfiintat.

    Pe de alta parte, de ce se sustine ideea ca zecimea sa fie folosita doar pentru „ingrijirea levitilor”, cand Deut. 26:12 arata ca zecimea apartine vaduvei , orfanului și străinului?

    1. De obicei cand se citeste Biblia mai superficial, se nasc tot felul de idei nastrusnice. Chiar daca repet unele versete, vreau sa le reamintesc cu intentia de a sublinia ceva:
      1. Daca citim cu atentie versetul amintit, vom constata ca nu e vorba de zecimea regulata, ci doar de cea din al treilea an (am putea-o numi zecimea anului al treilea):
      Deut. 14:28,29 „După trei ani, să scoţi toată zeciuiala din venitul tău din anul al treilea, şi s-o pui în cetăţile tale. Atunci să vină Levitul, care n-are nici parte, nici moştenire cu tine, străinul, orfanul şi văduva, care vor fi în cetăţile tale, şi să mănânce şi să se sature, pentru că Domnul, Dumnezeul tău, să te binecuvânteze în toate lucrările pe care le vei face cu mâinile tale.” si Deut. 26:12 „După ce vei isprăvi de luat toată zeciuiala din rodurile tale, în anul al treilea, anul zeciuielii, s-o dai Levitului, străinului, orfanului şi văduvei; şi ei să mănânce şi să se sature, în cetăţile tale.
      Comentariul anterior il scoate total din calcul pe Levit. Oare de ce? El este primul amintit, abia dupa aceea strainul, orfanul si vaduva.
      2. Principiul zeciuielii nu are legatura stransa doar cu poporul evreu si nu este aplicabil doar levitilor
      Avraam da zeciuiala lui Melhisedec – preotului Salemului. Geneza 14:19-20  „Melhisedec a binecuvântat pe Avram şi a zis: „Binecuvântat să fie Avram de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului şi al pământului. Binecuvântat să fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrăjmaşii tăi în mâinile tale!” Şi Avram i-a dat zeciuială din toate.
      Iacov promite a zecea parte Domnului: Geneza 28:20-22  Iacov a făcut o juruinţă şi a zis: „Dacă va fi Dumnezeu cu mine şi mă va păzi în timpul călătoriei pe care o fac, dacă-mi va da pâine să mănânc şi haine să mă îmbrac, şi dacă mă voi întoarce în pace în casa tatălui meu, atunci Domnul va fi Dumnezeul meu; piatra aceasta pe care am pus-o ca stâlp de aducere aminte, va fi casa lui Dumnezeu, şi Îţi voi da a zecea parte din tot ce-mi vei da.”
      3. Apostolul Pavel reia principiul zecimii de la Avraam si il transmite mai departe evreilor, desi Isus desfiintase sistemul ceremonial:
      Evrei 7:1-10  „În adevăr, Melhisedec acesta, împăratul Salemului, preot al Dumnezeului Prea Înalt, care a întâmpinat pe Avraam când acesta se întorcea de la măcelul împăraţilor, care l-a binecuvântat, care a primit de la Avraam zeciuială din tot, care, după însemnarea numelui său, este întâi „Împărat al neprihănirii” apoi şi „Împărat al Salemului” adică „Împărat al păcii”; fără tată, fără mamă, fără spiţă de neam, neavând nici început al zilelor, nici sfârşit al vieţii, dar care a fost asemănat cu Fiul lui Dumnezeu, rămâne preot în veac. Vedeţi bine, deci, cât de mare a fost el, dacă până şi patriarhul Avraam i-a dat zeciuială din prada de război! Aceia dintre fiii lui Levi, care îndeplinesc slujba de preoţi, după Lege, au poruncă să ia zeciuială de la norod, adică de la fraţii lor, cu toate că şi ei se coboară din Avraam. Iar el, care nu se cobora din familia lor, a luat zeciuială de la Avraam, şi a binecuvântat pe cel ce avea făgăduinţele. Dar fără îndoială că cel mai mic este binecuvântat de cel mai mare. Şi apoi aici, cei ce iau zeciuială, Sunt nişte oameni muritori; pe când acolo, o ia cineva, despre care se mărturiseşte că este viu. Mai mult, însuşi Levi, care ia zeciuială, a plătit zeciuiala, ca să zicem aşa, prin Avraam; căci era încă în coapsele strămoşului său, când a întâmpinat Melhisedec pe Avraam.”
      4. Principiul acesta a zecimii este sustinut limpede prin ceea ce spune apostolul Pavel:
      1 Corinteni 9:13-14  „Nu ştiţi că cei ce îndeplinesc slujbele sfinte, Sunt hrăniţi din lucrurile de la Templu, şi că cei ce slujesc altarului, au parte de la altar? Tot aşa, Domnul a rânduit ca cei ce propovăduiesc Evanghelia, să trăiască din Evanghelie.”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.