Cât de mulţi profeţi are Dumnezeu pe pământ? Cum pot şti dacă o biserică este a lui Dumnezeu – faptul că are mulţi profeţi este un semn clar şi definitoriu pentru a identifica adevărata Biserică a lui Dumnezeu?
Întrebarea aceasta este foarte importantă. De ce? Pentru că profeţia sau proorocia nu este doar ceva care aparţine de Dumnezeu. Satan, vrăjmaşul lui Dumnezeu, a încercat dintotdeauna să imite şi să pervertească ceea ce a făcut sau face Dumnezeu. De-alungul timpului, au existat şi profeţi adevăraţi dar şi profeţi falşi.
Ca să putem clarifica acest subiect avem nevoie de Sfânta Scriptură şi de regulile biblice în ceea ce priveşte profeţia.
Unul dintre cele mai importante versete cu privire la acest subiect se află în cartea Numeri. El este aşezat într-un context foarte interesant:
Maria şi Aaron – sora şi fratele lui Moise – s-au revoltat într-o zi împotriva lui Moise şi au comentat cu privire la faptul că doar Moise era prooroc:
Numeri 12:2: Şi au zis: „Oare numai prin Moise vorbeşte Domnul? Nu vorbeşte oare şi prin noi?” Şi Domnul a auzit-o.
Dumnezeu dăduse darul proorociei doar lui Moise. Dar Maria şi Aaron ar fi vrut şi ei să aibă acest dar special. De ce? Din acelaşi motiv pe care la avut şi Satan când a vrut să facă parte din Dumnezeire.
Numeri 12:5-10: Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor, şi a stat la uşa cortului. A chemat pe Aaron şi pe Maria, şi ei s-au apropiat amândoi. Şi a zis: „Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis. Nu tot aşa este însă cu robul Meu Moise. El este credincios în toată casa Mea. Eu îi vorbesc gură către gură, Mă descopăr lui nu prin lucruri grele de înţeles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-aţi temut, deci, să vorbiţi împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?” Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Şi a plecat. Norul s-a depărtat de pe cort. Şi iată că Maria era plină de lepră, albă ca zăpada. Aaron s-a întors spre Maria; şi iată că ea avea lepră.
Reiau versetul 6:
„Ascultaţi bine ce vă spun! Când va fi printre voi un prooroc, Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui într-o vedenie sau îi voi vorbi într-un vis.”
– „Ascultaţi bine” – poate fi tradus mai grosolan cu „să vă intre în cap!”
– „Când” – este un adverb de timp. Acesta defineşte faptul că nu TOTDEAUNA ci… când (din când în când). Domnul nu afirmă că este neapărat necesar ca PERMANENT să existe prooroci. Dumnezeu este singurul care stabileşte momentul CÂND va trimite prooroci.
– „va fi printre voi” – Dumnezeu îşi trimite proorocii printre oameni. Ei nu vor fi izolaţi, nu vor fi pusnici retraşi prin munţi. Misiunea lor va fi printre oameni şi cu oamenii.
– „un prooroc” – aici este partea cea mai importantă (care răspunde la întrebare). Dumnezeu nu spune că vor fi mulţi (zeci, sute, mii sau mulţimi de prooroci. Dumnezeu nu are nevoie de mulţi prooroci, ci de unul… şi acela foarte bun.
– „Eu, Domnul, Mă voi descoperi lui” – Iniţiativa aparţine lui Dumnezeu. El hotărăşte ce, când, cum şi care va fi modalitatea de a transmite un mesaj. Nu omul este iniţiatorul acestei proceduri.
Exemple şi explicaţii:
În istoria lui Israel, au existat mulţi prooroci sau profeţi. Dintre aceştia câţiva au fost ai lui Dumnezeu (de exemplu: David, Natan, Ilie, Elisei, Isaia, Ieremia, Ezechiel, Daniel, Mica şi alţi profeţi mai „mici”). În schimb, profeţi falşi erau cu sutele (400 + 450 pe vremea lui Ilie şi a reglui Ahab).
Iată o situaţie extrem de interesantă şi cu aplicaţii deosebite la subiectul în cauză:
1 Împăraţi 22:
2 În anul al treilea, Iosafat, împăratul lui Iuda, s-a pogorât la împăratul lui Israel (Ahab).
3 Împăratul lui Israel a zis slujitorilor săi: „Ştiţi că Ramot din Galaad este al nostru. Şi noi stăm fără grijă, în loc să-l luăm înapoi din mâinile împăratului Siriei.”4 Şi i-a zis lui Iosafat: „Vrei să vii cu mine să luptăm împotriva Ramotului din Galaad?” Iosafat a răspuns împăratului lui Israel: „Eu voi fi ca tine, poporul meu ca poporul tău, caii mei ca ai tăi.”
5 Apoi Iosafat a zis împăratului lui Israel: „Întreabă acum, te rog, cuvântul Domnului.”
6 Împăratul lui Israel a strâns pe prooroci, în număr de aproape patru sute, şi le-a zis: „Să merg să lupt împotriva Ramotului din Galaad sau să mă las?” Şi ei au răspuns: „Suie-te, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”
7 Dar Iosafat a zis: „Nu mai este aici nici un prooroc al Domnului, ca să-L putem întreba?”
8 Împăratul lui Israel a răspuns lui Iosafat: „Mai este un om prin care am putea să întrebăm pe Domnul; dar îl urăsc, căci nu-mi prooroceşte nimic bun, nu prooroceşte decât rău: este Mica, fiul lui Imla.” Şi Iosafat a zis: „Să nu vorbească împăratul aşa!”
9 Atunci împăratul lui Israel a chemat un dregător şi a zis: „Trimite şi adu îndată pe Mica, fiul lui Imla.”
12 Şi toţi proorocii prooroceau la fel, zicând: „Suie-te la Ramot din Galaad! Căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”
13 Solul care se dusese să cheme pe Mica i-a vorbit aşa: „Iată, că proorocii, într-un glas, proorocesc bine împăratului; să fie, deci, şi cuvântul tău ca al fiecăruia din ei! Vesteşte-i bine!”
14 Mica a răspuns: „Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.”
15 Când a ajuns la împărat, împăratul i-a zis: „Mica, să mergem să luptăm împotriva Ramotului din Galaad sau să ne lăsăm?” El a răspuns: „Suie-te, căci vei izbîndi, şi Domnul îl va da în mâinile împăratului.”
16 Şi împăratul i-a zis: „De câteori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului?”
17 Mica a răspuns: „Văd tot Israelul risipit pe munţi, ca nişte oi care n-au păstor. Şi Domnul zice: „Oamenii aceştia n-au stăpân; să se întoarcă fiecare acasă în pace.”
18 Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Nu ţi-am spus că el nu prooroceşte nimic bun despre mine, ci prooroceşte numai rău?”
26 Împăratul lui Israel a zis: „Ia pe Mica, du-l la Amon, mai marele cetăţii, şi la Ioas, fiul împăratului,
27 şi să le spui: „Aşa vorbeşte împăratul: „Puneţi pe omul acesta la închisoare, şi hrăniţi-l cu pâinea şi cu apa întristării, până când mă voi întoarce în pace.”
28 Şi Mica a zis: „Dacă te vei întoarce în pace, Domnul n-a vorbit prin mine.” Apoi a mai zis: „Auziţi, popoare, toate.”
29 Împăratul lui Israel şi Iosafat, împăratul lui Iuda, s-au suit la Ramot din Galaad.
30 Împăratul lui Israel i-a zis lui Iosafat: „Vreau să-mi schimb hainele ca să merg la luptă; dar tu, îmbracă-te cu hainele tale împărăteşti.” Şi împăratul lui Israel şi-a schimbat hainele, şi s-a dus la luptă.
31 Împăratul Siriei dăduse următoarea poruncă celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor lui: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici nici cu cei mari, ci să vă luptaţi numai cu împăratul lui Israel.”
32 Când au zărit căpeteniile carelor pe Iosafat, au zis: „Negreşit, acesta este împăratul lui Israel.” Şi s-au apropiat de el să-l lovească. Iosafat a scos un ţipăt.
33 Căpeteniile carălor, văzând că nu este împăratul lui Israel, s-au depărtat de el.
34 Atunci un om a tras cu arcul la întâmplare, şi a lovit pe împăratul lui Israel la încheietura platoşei. Împăratul a zis cărăuşului său: „Întoarce, şi scoate-mă din câmpul de bătaie, căci Sunt greu rănit.”
35 Lupta a fost din ce în ce mai crîncenă în ziua aceea. Împăratul a stat drept în carul lui în faţa Sirienilor, şi seara a murit. Sângele a curs din rană în lăuntrul carului.
36 La apusul soarelui, s-a strigat prin toată tabăra: „Să plece fiecare în cetatea lui şi să plece fiecare în ţara lui,
37 căci a murit împăratul.” S-au întors la Samaria, şi împăratul a fost îngropat la Samaria.
Sute de prooroci au vorbit în cor, cu aceeaşi solie, lui Ahab şi lui Iosafat. Dar nu erau profeţii Domnului. Dumnezeu avea în acea vreme un alt profet… şi era singur. Acesta a spus exact ce se va întâmpla dar nu a fost crezut şi nu a fost ascultat. Efectele neascultării au fost dezastruoase.
Biblia ne avertizează cu privire la proorocii mincinoşi:
Matei 7:15 Păziţi-vă de prooroci mincinoşi. Ei vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru Sunt nişte lupi răpitori.
Matei 24:11 Se vor scula mulţi prooroci mincinoşi, şi vor înşela pe mulţi.
Matei 24:24 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi; vor face semne mari şi minuni, până acolo încît să înşele, dacă va fi cu putinţă, chiar şi pe cei aleşi.
Marcu 13:22 Căci se vor scula Hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi. Ei vor face semne şi minuni, ca să înşele, dacă ar fi cu putinţă, şi pe cei aleşi.
Luca 6:26 Vai de voi, când toţi oamenii vă vor grăi de bine! Fiindcă tot aşa făceau părinţii lor cu proorocii mincinoşi!
Ca să fii sigur că o proorocie este de la Dumnezeu nu e nevoie ca să o spună câteva sute de prooroci.
Adevărul, pentru a fi ADEVĂR nu are nevoie de o mulţime de susţinători. Dumnezeu niciodată nu a vrut să impresioneze, să copleşească prin mulţime. Nu este nevoie de o mulţime de prooroci ca să poţi identifica ADEVĂRUL sau care este Biserica lui Dumnezeu.
Sfinţii lui Dumnezeu sunt identificaţi după două criterii clare:
Apocalipsa 12:17 Şi balaurul, mâniat pe femeie, s-a dus să facă război cu rămăşiţa seminţei ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu, şi ţin mărturia lui Isus Hristos.
Apocalipsa 14:12 Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.
14 Mica a răspuns: „Viu este Domnul, că voi vesti ce-mi va spune Domnul.”