Ce argumente biblice puteţi să ne oferiţi, în afară de cele menţionate în postarea anterioară, cu privire la Trinitate? Există versete clare, în Sfânta Scriptură, care să ne lumineze în această privinţă?
Cel mai uşor mi-ar fi să fac o înşiruire a versetelor din Biblie unde se vorbeşte despre Tatăl, unde se vorbeşte despre Fiul şi unde se vorbeşte despre Duhul Sfânt.
Oricine are un PC (calculator) ar putea face treaba asta foarte uşor. Voi încerca să abordez această temă nu doar printr-o înşiruire de versete. În apologetică se folosesc argumentele dar şi contra-argumentele. Există şi metoda reducerii la absurd.
Isus uneori nu răspundea direct la întrebările adversarilor, ci le răspundea cu o contraîntrebare.
Să începem argumentarea:
1. Cifra trei în Sfânta Scriptură:
- Geneza 18:2 „Avraam a ridicat ochii şi s-a uitat: şi iată că trei bărbaţi stăteau în picioare lângă el. Când i-a văzut, a alergat înaintea lor de la uşa cortului şi s-a aplecat până la pământ”. De de trei şi nu doi sau patru?
- Exodul 34:23 „De trei ori pe an, toţi cei de parte bărbătească să se înfăţişeze înaintea Domnului Dumnezeu, Dumnezeul lui Israel”. De ce de trei ori şi nu de două ori sau de patru ori
- Leviticul 19:23 „Când veţi intra în ţară, şi veţi sădi tot felul de pomi roditori, roadele lor să le priviţi ca netăiate împrejur; timp de trei ani să fie netăiate împrejur pentru voi; să nu mâncaţi din ele.” De ce nu mai puţin?
- Numeri 24:10 „Balac s-a aprins de mânie împotriva lui Balaam; a bătut din mâni şi i-a zis lui Balaam: „Eu te-am chemat să-mi blestemi vrăjmaşii, şi iată că de trei ori tu i-ai binecuvântat!” Binecuvântat de trei ori. De ce?
- 1 Samuel 10:3 „De acolo vei merge mai departe, şi vei ajunge la stejarul din Tabor, unde vei fi întâmpinat de trei oameni suindu-se la Dumnezeu, în Betel, şi ducând unul trei iezi, altul trei turte de pâine, iar altul un burduf cu vin.” Oare de ce nu şapte?
- Eclesiastul 4:12 Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.
- Ezechiel 14:14 „chiar de ar fi în mijlocul ei aceşti trei oameni: Noe, Daniel şi Iov, ei nu şi-ar mântui decât sufletul lor prin neprihănirea lor, zice Domnul, Dumnezeu.” Nu putea fi şi Enoh sau Iosif?
- Iona 1:17 „Domnul a trimis un peşte mare să înghită pe Iona, şi Iona a stat în pântecele peştelui trei zile şi trei nopţi.”
- Matei 12:40 „Căci, după cum Iona a stat trei zile şi trei nopţi în pântecele chitului, tot aşa şi Fiul omului va sta trei zile şi trei nopţi în inima pământului.”
- Faptele Apostolilor 10:15-18 „Şi glasul i-a zis iarăşi a doua oară: „Ce a curăţit Dumnezeu, să nu numeşti spurcat.” Lucrul acesta s-a făcut de trei ori, şi îndată după aceea vasul a fost ridicat iarăşi la cer. Pe când Petru nu ştia ce să creadă despre înţelesul vedeniei pe care o avusese, iată că, oamenii trimeşi de Corneliu, întrebînd de casa lui Simon, au stat la poartă, şi au întrebat cu glas tare dacă Simon, zis şi Petru, găzduieşte acolo.”
- 1 Corinteni 13:13 „Acum, deci, rămân aceste trei: credinţa, nădejdea şi dragostea; dar cea mai mare dintre ele este dragostea.”
- 2 Corinteni 12:7-9 „Şi ca să nu mă umflu de mândrie, din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un ţepuş în carne, un sol al Satanei, ca să mă pălmuiască, şi să mă împiedice să mă îngîmf. De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.”
- 1 Ioan 5:8 „Şi trei sunt care mărturisesc (pe pământ): Duhul, apa şi sângele, şi aceşti trei sunt una în mărturisirea lor”.
- Apocalipsa 14:6-12 „Şi am văzut un alt înger care sbura prin mijlocul cerului, cu o Evanghelie veşnică, pentru ca s-o vestească locuitorilor pământului, oricărui neam, oricărei seminţii, oricărei limbi şi ori cărui norod. El zicea cu glas tare: „Temeţi-vă de Dumnezeu, şi daţi-I slavă, căci a venit ceasul judecăţii Lui; şi închinaţi-vă Celui ce a făcut cerul şi pământul, marea şi izvoarele apelor!” Apoi a urmat un alt înger, al doilea şi a zis: „A căzut, a căzut Babilonul, cetatea cea mare, care a adăpat toate neamurile din vinul mâniei curviei ei!” Apoi a urmat un alt înger, al treilea şi a zis cu glas tare: „Dacă se închină cineva fiarei şi icoanei ei, şi primeşte semnul ei pe frunte sau pe mână, va bea şi el din vinul mâniei lui Dumnezeu, turnat neamestecat în paharul mâniei Lui; şi va fi chinuit în foc şi în pucioasă, înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului. Şi fumul chinului lor se suie în sus în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea n-au odihnă cei ce se închină fiarei şi icoanei ei, şi oricine primeşte semnul numelui ei! Aici este răbdarea sfinţilor, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Isus.” Oare nu puteau fi doar doi îngeri.
Eu am citat foarte puţine versete, însă cifra trei (sau numeralele compuse cu ea) este cea mai răspândită în Biblie. Aşa cum cifra şapte sau cifra patru au o însemnătate deosebită în Sfânta Scriptură, tot aşa şi cifra trei are o semnificaţie importantă: cifra şapte – desăvârşire, cifra patru – universalitate, cifra trei… de la ce vine oare şi unde ar vrea să ne ducă cu gândul?
2. Contra-argumentul duşmanului:
Apocalipsa 13:1-2 Apoi am stătut pe nisipul mării. Şi am văzut ridicându-se din mare o fiară cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împărăteşti, şi pe capete avea nume de hulă. Fiara pe care am văzut-o, semăna cu un leopard; avea labe ca de urs, şi gură ca o gură de leu. Balaurul i-a dat puterea lui, scaunul lui de domnie şi o stăpânire mare.
Apocalipsa 19:20 Şi fiara a fost prinsă. Şi împreună cu ea, a fost prins proorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele, cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei, şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi proorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
Ştim că Satan este un măscărici care vrea să imite cât mai mult pe Dumnezeu:
– Tatăl cere ca închinarea să-i fie adresată – Satan pretinde închinare
– Dumnezeu crează – Satan dă impresia că si el ar face-o (la plăgile din Egipt)
– Dumnezeu are îngeri ce-L slujesc – Satan are şi el demonii lui (o treime din îngerii din cer)
– Dumnezeu şi-a pus pecetea pe o zi de închinare, a şaptea, Sabatul – Satan a făcut şi el o zi de închinare, a soarelui, ziua întâi.
– Dumnezeu are un popor şi o Biserică – Satan are şi el ucenicii săi direcţi (sataniştii)
– Dumnezeu face minuni – Satan face şi el minuni (chiar foc din cer sau contrafacerea venirii lui Isus)
Şi acum ATENŢIE, este argumentul cel mai TARE:
Dumnezeu este triunic. Satan are şi el trimitatea sa. Cum sună contrafacerea?
1. DUMNEZEU TATĂL – (versus) BALAURUL, şarpele cel vechi numit Diavolul sau Satana.
2. FIUL LUI DUMNEZEU – (versus) FIARA, cel care se numeşte „locţiitorul Fiului lui Dumnezeu” sau „VICARIVS FILII DEI” (5+1+100+1+5+1+50+1+1+500 +1 = 666).
3. DUHUL SFÂNT – (versus) PROOROCUL MINCINOS reprezentat prin bisericile apostaziate.
Dacă în Dumnezeire ar fi fost doar două persoane, SIGUR şi Satan s-ar fi mulţumit doar cu alianţa făcută doar cu Fiara.
Lupta nevăzută este între Dumnezeul TRIUNIC şi trioul diavolesc.
Pentru mine e foarte clar. Sper să fie şi pentru alţii.