Sunt multe profeţii din Sfânta Scriptură pe care nu le pot înţelege. Care ar putea fi câteva reguli de interpretare a profeţiilor biblice? De ce trebuie să ţin cont atunci când vreau să găsesc explicaţii la profeţii?
Reamintesc un text pe care l-am mai postat într-o explicaţie anterioară:
2 Petru 1:20 „Fiindcă mai întâi de toate, să ştiţi că nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură.”
Acest text naşte un principiu foarte important: ca să poţi interpreta o anumită proorocie, trebuie să ţii cont de toate celelalte profeţii.
Cum Îl descoperim pe Dumnezeu în profeţii:
– Dumnezeu este consecvent – el nu se schimbă (Iacov 1:17),
– Dumnezeu este imprevizibil – nu putem să-I ştim planurile şi gândurile totdeauna (Isaia 55:8-9),
– Dumnezeu cunoaşte viitorul şi îl programează – El ştie tot (Ioan 14:29. Ioan 16:4),
– Dumnezeu este creativ şi inventiv – El are planuri şi soluţii totdeauna (Isaia 65:6-7, Ieremia 18:8),
– Dumnezeu întâlneşte pe oameni acolo unde sunt ei – foloseşte limbajul compatibil cu modul de înţelegere uman (Matei 13:3 şi 22:1),
– Dumnezeu foloseşte limbajul trecutului pentru a descrie viitorul – (Osea 12:10, 1 Cor. cap. 10),
– Tipul poate fi spiritualizat (simbol) – Isus = miel, leu (Apocalipsa 5:5-6)
Iată câteva reguli de interpretare a profeţiilor:
1. Principiul lingvistic: traducerea este importantă;
2. Observarea structurii literale: context, gramatică;
3. Stabilirea naturii limbajului: propriu sau figurat;
4. Logica limbajului figurat: simboluri care vorbesc;
5. Explicaţia inspirată: autorul (îngerul) oferă cheia;
6. Cadrul istoric al revelaţiei: împrejurările revelării;
7. Corespondenţe interapocaliptice: compară viziunile între ele;
8. Armonia biblică: ce ne mai spune Biblia?
9. Proba istorică: cum s-a împlinit profeţia?
10. Descifrarea progresivă a profeţiei: alte interpretări date profeţiei până acum.