Ce putem şti despre suflet: ce este, cum este, unde este situat în corpul uman, etc. La moarte sufletul se desparte de trup?
Biblia oferă o „definiţie” clară despre suflet chiar de la început, de la Creaţiune.
Geneza 2:7 „Domnul Dumnezeu l-a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.”
Răspunsul simplu pe care-l pot da este următorul: OMUL = SUFLET VIU
Ţărâna pământului + suflare de viaţă = suflet viu.
Un exemplu foarte uşor de înţeles: Un bec care este conectat la curent electric produce lumină. Altfel spus:
Bec (trup) + curent electric (suflare) = lumină (suflet viu)
Sufletul nu este un element distinctiv ci este rezultatul îmbinării unor elemente distinctive (trup + suflare de viaţă sau respiraţie). El este un produs şi nu o materie primă.
La moarte se întâmplă reversul a ceea ce are loc la naştere:
Eclesiastul 12:7 „până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”
Trupul = țărână, Duh = suflare de viaţă (se întoarce la Dumnezeu)
În modul de exprimare biblic: Oamenii vii = Suflete
Faptele Apostolilor 7:14 „Apoi Iosif a trimis să-l cheme pe tatăl său Iacov şi pe toată familia lui, şaptezeci şi cinci de suflete.” Aceştia erau oameni, în carne şi oase.
Faptele Apostolilor 27:37 „În corabie eram de toţi: două sute şaptezeci şi şase de suflete.” Pe corabie nu erau stafii ci oameni vii.
Aşa cum dobitoacele au trup şi suflare de viaţă, tot aşa şi oamenii sunt compuşi din aceleaşi elemente:
Eclesiastul 3:19 „Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.”
Geneza 1:30 „Iar tuturor fiarelor pământului, tuturor păsărilor cerului şi tuturor vietăţilor care se mişcă pe pământ, care au în ele o suflare de viaţă, le-am dat ca hrană toată iarba verde.”
Sufletul moare, nu este nemuritor. (Am subliniat acest lucru într-o altă postare). Mai corect aş putea spune că sufletul DISPARE în urma despărţirii suflării de viaţă de trup – deci a morţii.
Ezechiel 18:4 „Iată că toate sufletele sunt ale Mele. După cum sufletul fiului este al Meu, tot aşa şi sufletul tatălui este al Meu. Sufletul care păcătuieşte, acela va muri.”