O mie de ani sau mii de ani?

TOATE traducerile din limba română (şi catolică şi toate versiunile ortodoxe mai vechi – inclusiv cea tipărită cu binecuvântarea părintelui Iustinian, la versetele din Apocalipsa 20: 1-9 se refereau la un timp de EXACT 1000 de ani.

Începând cu traducerile de sub binecuvântarea preotului Teoctist, versiunea ortodoxă  traduce totul cu „mii de ani„. Este important să ştim dacă este vorba de 1000 de ani sau de mii de ani?


Iată cum figurează textul biblic actual:

Apocalipsa: 1. Şi am văzut un înger, pogorându-se din cer, având cheia adâncului şi un lanţ mare în mâna lui.
2. Şi a prins pe balaur, şarpele cel vechi, care este diavolul şi satana, şi l-a legat pe mii de ani,
3. Şi l-a aruncat în adânc şi l-a închis şi a pecetluit deasupra lui, ca să nu mai amăgească neamurile, până ce se vor sfârşi miile de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat câtăva vreme.
4. Şi am văzut tronuri şi celor ce şedeau pe ele li s-a dat să facă judecată. Şi am văzut sufletele celor tăiaţi pentru mărturia lui Iisus şi pentru cuvântul lui Dumnezeu, care nu s-au închinat fiarei, nici chipului ei, şi nu au primit semnul ei pe fruntea şi pe mâna lor. Şi ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos mii de ani.
5. Iar ceilalţi morţi nu înviază până ce nu se vor sfârşi miile de ani. Aceasta este învierea cea dintâi.
6. Fericit şi sfânt este cel ce are parte de învierea cea dintâi. Peste aceştia moartea cea de a doua nu are putere, ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El mii de ani.
7. Şi către sfârşitul miilor de ani, satana va fi dezlegat din închisoarea lui,
8. Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, şi să le adune la război; iar numărul lor este ca nisipul mării.
9. Şi s-au suit pe faţa pământului, şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea cea iubită. Dar s-a pogorât foc din cer şi i-a mistuit.

 

Poate că va zice cineva: „ce mare problemă e că scrie „mii de ani” în loc de o mie de ani?

Problema este majoră. Dacă Biblia, în cronologia ei, dă de înţeles că, de la momentul când se numără anii până la Isus Hristos, sunt aproximativ 4000 de ani; apoi de la Domnul Isus până la noi sunt aproximativ 2000 de ani; reiese un total de aproximativ 6000 de ani. Va urma o perioadă de 1000 de ani când pământul va fi pustiu – se va odihni.

Această cronologie este o oglindire a săptămânii creaţiunii. Dumnezeu a lucrat şase zile şi a şaptea s-a odihnit.

Prin MODIFICAREA TENDENŢIOASĂ a cronologiei Biblice se produc atacuri la două doctrine biblice esenţiale:

1. Creaţiunea în şase zile literale.

2. Sabatul zilei a şaptea – zi de odihnă rânduită şi binecuvântată de Dumnezeu.

Cititorul sincer poate fi dus într-o atmosferă de „ceaţă” şi imprecizie.

 

O mie de ani nu este totuna cu mii de ani.

Nu este totuna a spune că ai zece ani cu a spune că ai zeci de ani. Poate fi o diferenţă de minim 10 ani. (10 ani sau minim 20 de ani – diferenţa este enormă şi contează mult).

Este important. DA. Foarte important să ştim ce a fost şi ce va fi.

 

 

 

 

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.