Cum poate fi explicat versetul din Evrei 4:9? Despre ce altă zi de Sabat este vorba? Ce vrea să spună apostolul Pavel în legătura cu ziua de odihnă?
Versetul sună aşa: „Rămâne, deci, o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.”
Cine citeste nepartinitor acest verset nu se poate sa nu se poticneasca in privinta necesitatii pazirii Sabatului. Oare nu sugereaza textul ca pentru poporul lui Dumnezeu e o alta odihna, anume nu ziua de Sabat, ci o odihna ” ca cea de Sabat”? Unde mai pui ca editia Teoctist a Bibliei ortodoxe (1993) o spune pe romaneste: „Drept aceea, s-a lasat alta sarbatoare de odihna pentru poporul lui Dumnezeu!”
Pentru o intelegere corecta a Bibliei, exista trei reguli mari de interpretare:
A. Textul – adica verifici cum suna versetul propriu-zis in original si in alte traduceri.
B. Contextul – cauti sa citesti care este „tema” din tot pasajul, nu numai din textul dat. In cazul ca tema e stabilita gresit, toata interpretarea, oricat de logica ar fi, conduce la erezie.
C. Cadrul istoric – cercetezi sa vezi ce intelegeau oamenii din timpul acela prin repectivul text. Aici intri in problemele timpului si in mentalitatea contemporanilor Apostolului Pavel.
A. Textul
Iata cum suna versetul in limba greaca si traducerea lui, cuvant cu cuvant:
„Ara [ Deci ] apoleipetai [ ramane inca ] Sabatismos [ sarbatoarea Sabatului ] to lao [ poporului ] tu Theu [ lui Dumnezeu ].” („to” si „tu” sunt doar articole hotarate pentru cazurile Dativ si Genitiv)
Unde este in text expresia „ca cea”?? Nu e!! Acest lucru se cheama „interpolare” – adaugire nepermisa, care stramba intelesul. Biblia interzice, sub semnul condamnarii vesnice, adaugarea sau scoaterea vreunui singur cuvant (Deuteronom 4:2; Proverbe 30:6; Apocalipsa 22:18,19).
Credinciosi Cuvantului, traducatorii vechilor Biblii romanesti au redat Evrei 4:9 in felul acesta:
„Pentru aceea au ramas oarece sambata oamenilor lui Dumnezeu.” – Noul Testament de la Bãlgrad, 1648.
„Iatã darã au rãmas sãrbarea sâmbetei nãrodului lui Dumnezãu.” – Biblia de la Bucuresti, 1688.
„Drept aceea s-au lasat Sabatismos norodului lui Dumnezeu.” – Noul Testament al lui Scarlat Alexandru Kalimachi, 1821.
„Dreptu aceea ramane repausu pentru poporulu lui Dumnezeu”. – Biblia de Iasi, 1874.
„Deci dar ramane inca repaus de sambeta pentru poporul lui Dumnezeu.” – Biblia Nitzulescu, 1905.
B. Contextul
In cazul lui Evrei 4:9 contextul este decisiv. Vom constata ca, in acest context, versetul nu se refera nici la Sabat nici la vreo alta zi de odihna (duminica).
Contextul incepe de la Evrei 3:7 si tine pana la Evrei 4:11.
In acest pasaj, Apostolul Pavel face o paralela cu multa aplicatie a calatoriei lui Israel prin pustie: si noi, ca si ei, am iesit din Egipt; si noi, ca si ei, ne aflam in pustia pacatului; si noi, ca si ei, ne indreptam spre Canaan, nu cel pamantesc, ci Canaanul ceresc.
Scriptura numeste Canaanul drept „odihna”: „Fiindca n-ati ajuns inca in locul de odihna si in mostenirea pe care v-o da Domnul Dumnezeul vostru. El va va da odihna …” (Deuteronom 12:9-10); „Domnul, Dumnezeul vostru, v-a dat odihna , si v-a dat tara aceasta” (Iosua 1:13). (Vezi si Deut. 3:20; 25:19; Iosua 1:15; 21:44; 22:4; 23:1.)
In aceasta paralela, Israel nu intra in „odihna lui Dumnezeu”, adica in Canaan, ci moare in pustie din pricina neascultarii.
Noi, in schimb, mai avem un timp de proba, un timp de har: „Astazi”.
Cuvantul „Astazi” nu see refera la nici o zi anumita din saptamana (nici la sambata, nici la duminica), ci reprezinta timpul prezent, „azi”, un timp de har cat inca omul mai poate lua o decizie buna: in fiecare zi, cata vreme se zice: „Astazi” (Evrei 3:15); „atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in odihna Lui” (Evrei 4:10).
Pentru a ne motiva mai mult pentru credinta si ascultare, Pavel zugraveste Canaanul ceresc in lumina placuta a „odihnei lui Dumnezeu” – a Sabatului (Evrei 4:3,4). Caci in Sabat, Dumnezeu s-a odihnit de toata lucrarea Lui.
La fel si cu noi: „cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum s-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale” (Evrei 4:10).
Omule, acolo, in Canaan, si tu te vei odihni ca si Dumnezeu de toata truda si chinul muncii tale! Aceasta este vestea buna care ni se da si noua (Evrei 4:2), la fel cum a fost vestea buna adusa celor ce umblau prin arsita pustiei: Curaj, fratilor, in fata voastra este Canaanul, „odihna” voastra pentru toate chinurile pustiei…
Este clar ca fagaduinta intrarii in odihna lui Dumnezeu nu s-a realizat complet prin Iosua, (Evrei 4:8) – Canaanul pamantesc fiind doar o odihna vremelnica, nu adevarata odihna, vesnica. De aceea, fiindca „ramane o odihna de Sabat” (contextul ingaduie: „ca cea de Sabat” – Canaanul ceresc), sa ne straduim sa nu avem „o inima rea si necredincioasa” (Evrei 3:12), impietrita prin inselaciunea pacatului (Evrei 3:13), si mai ales prin neascultare (Evrei 3:18; 4:11).
In concluzie: Evrei 4:9 („Deci ramane odihna de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu”) se refera la odihna Canaanului ceresc, in care suntem indemnati sa intram, prin credinta si ascultare de tot Cuvantul lui Dumnezeu, cata vreme se mai zice „Astazi”! Caci „maine” va fi prea tarziu….
Sursa: http://caleasprecasa.uv.ro/tranzitia.htm